Uneori viața... 

Uneori viața 

Este ca un copil  

Atât de fragil, de inocent, 

Încât ai tendința 

De ai da o super protecție. 

Uneori viața 

Are nevoie de-o mângâiere, 

De o poveste, de tandrețe, 

De iubire necondiționată,  

De o mână protectoare 

Care s-o prindă 

În ultima clipă. 

Uneori viața  

Te lovește unde te doare

Mai tare și mai tare

Ca să te oblige

Să faci un pas înainte.

Uneori viața 

Îți pune mai multe piedici

Și greutăți în cale

Tocmai pentru a te căli 

Și a învăța din ele.  

Uneori viața 

Ni se pare prea grea, 

Mult prea nedreaptă cu noi

Și începem să ne văicărim, 

Să ne plângem, 

În loc să mergem înainte 

Cu încredere în Dumnezeu, 

Căci EL ne-a dat 

Darul acesta minunat

Numit VIAȚĂ 

Și tot de la EL 

Ne vin și soluțiile 

Prin oameni și prin gânduri. 

13.11.2020 

Mioara Laura Pârvu