15.  Nevoi  

Trupul are nevoie de somn,

Cerebelul de liniște,

Cordul are nevoie de fericire, 

Iar sufletul de mulțumire. 

Ce-ar fi ca azi, 

În cea mai lungă zi din an,

Să dăm fiecărei părți a corpului 

Ceea ce-și dorește. 

30-31.10.2021

Mioara Laura Pârvu    

 14.  ''Colț de Rai''

Cuvântul e ziditor atunci când emană iubire și e scris din iubire și cu iubire și cu pasiune. Cuvântul construiește în tine încredere, armonie, pace, liniște, veselie, fericire, stare de bine,.. . Asta vreau să fac eu în creații, în mesaje, în tot ce fac. Așa aș dori să mă țină lumea minte, ca o persoană care zidește prin cuvânt. Dumnezeu ne-a creat pe noi din și cu iubire. Că noi ne lăsăm influențați de partea negativă ,e cu totul altceva. Dacă noi, oamenii, am fi rămas ființe de lumină pură și strălucitoare, altfel ar fi arătat lumea azi. Ar fi putut fi un colț de Rai tot pământul. Nici acum nu e prea târziu, dacă am face totul din pasiune și numai din iubire, chiar în propria viață și în  casă. Și dacă am uni fiecare '' colț de Rai'', am putea face un mare' ''Rai'' pe pământ. Vi se pare utopic sau iremediabil? Mie, nu!  Recunosc, însă, că nu e nici foarte ușor, dar nici imposibil. Nu ne costă nimic dacă am încerca, măcar, pentru câteva ore să ne facem viața un ''colț de Rai'' din viața noastră. Treptat, treptat am putea mări numărul de ore, până la o zi și tot așa... . 

29-30.10.2021

Mioara Laura Pârvu 

 13.  Peisaj de toamnă  

Peisaj de toamnă 

Aș dori să vă descriu, 

Nu știu dacă voi reuși

Sau cât voi putea reda

Prin cuvinte modeste 

Frumusețea ei inegalabilă, 

Însă eu mă voi strădui. 

Un pârâu de munte

Cu ape de chihlimbar, 

Sub razele blânde ale soarelui 

Șerpuiește printre stânci 

Și-și croiește drum 

Liniștit și calm. 

Pe albie mai în jos,  

El se unește cu un alt pârâu 

Ca mai apoi să dea naștere 

Unei minunate cascade, 

Care prin spectaculozitatea

Și unicitatea ei uimește lumea. 

Mergând pe cărările de munte 

Nu poți să nu fii vrăjit 

De culorile fabuloase 

Ale toamnei. 

De la tonurile de galben auriu

Până la pământiu,

De la aprinsul rubiniu

Până la închisul cărămiziu, 

Împreună cu nuanțele de arămiu 

Până la întunecatul maroniu. 

Toate aceste nuanțe 

Au o strălucire aparte

În lumina tandră a soarelui 

Și îți rămân întipărite 

Pe retina sufletului

Pentru vecie. 

Parcă și cerul participă 

La această atmosferă 

Când își adună norii 

De un gri intens. 

Când privești la ramurile golașe 

Ale tuturor copacilor, 

E imposibil să nu-ți tresară inima, 

Măcar pentru o secundă, 

De o tristețe inegalabilă. 

Acesta este peisajul de toamnă 

Văzut și descris de mine. 

Dacă v-a plăcut, mă bucur, 

Iar de nu apreciați, regret.  

 

22-24.10.2021

Mioara Laura Pârvu 

  12.  În memoria Moșului meu 

Mi-ar fi plăcut să-ți pictez chipul

Într-un minunat tablou

În nuanțe calde, pale și deschise 

Care să te pună în lumină deosebită. 

Mi-aș fi dorit, de asemenea,

Să-ți imortalizez surâsul, 

Pentru vecie, 

În lutul special al inimii mele. 

Ești modelul ideal

Pentru mine. 

Tu vei trăi prin ființa mea

Întotdeauna și pentru totdeauna.

Tu cel care ai iubit așa de mult

Literatura și teatrul radiofonic,

Sunt convinsă că m-ai fi susținut 

Și te-ai fi mândrit cu mine. 

Tu ai iubit enorm  

Animalele blânde, 

Pe care le-ai crescut

În bătătură,

Dar și glia bogată, 

Pe care ai lucrat-o 

Cu foarte multă trudă. 

În ciuda tuturor greutăților 

Tu ai rămas, 

Un suflet pur și curat, 

Chiar dacă palmele-ți 

Erau brăzdate adânc 

Și pline de bătături. 

Moșul meu drag,

Îmi imaginez cum am fi stat

La taclale pe diverse teme

Lângă gura sobei. 

Aș fi fost încântată 

Să te întâlnesc, să-ți aud vocea, 

Să fii părtaș la realizările mele, 

Dar Dumnezeu a avut 

Un alt plan cu noi

Și acum tu ești într-o stea, 

Iar eu am creat acest poem

Pe care ți-l dedic. 

Sunt convinsă că o să-l auzi 

Și pot doar să sper 

Că îți va plăcea. 

29.09-01.10.2021

Mioara Laura Pârvu