201. Mulțumirea 

Mulțumirea cea mai mare

pentru mine ar fi să știu 

că am mângâiat 

un suflet întristat

cu modesta mea creație.

Poemele mele sunt scrise din inimă 

pentru alte inimi.

Scriu de plăcere,

însă cu eforturi considerabile,

căci tot ce-i frumos

e și un pic dificil.

Lui Dumnezeu îi aduc mulțumire

pentru tot și pentru toate.

Pentru că sunt așa cum sunt,

și pentru fiecare clipă trăită,

ca și pentru toate creațiile,

dar și pentru sănătatea 

și bunăstarea familiei

și a tuturor prietenelor,

îți Mulțumesc, Doamne!

31.07.2023

Mioara Laura Pârvu 

200. Investiție

Cu cât investim 

mai mult timp în ceva,

orice ar fi acel ceva,

devine și mai important 

pentru tine.

Ce bine ar fi 

dacă ne-am da seama

de acest lucru,

nu am irosi timpul

și energia

în prostioare, 

de care vom râde

chiar și noi.

Ar fi nemaipomenit

dacă am depune toate eforturile

pentru visele noastre

și o să vedeți 

căci cu multă muncă 

perseverență și încredere

vi se va îndeplini 

orice dorință,

oricât de ghidușă 

sau de îndrăzneață ar fi ea. 

31.07.2023 

Mioara Laura Pârvu 

 199. Sufletul tău

Sufletul tău e
comoara cea mai de preț,
pe care Dumnezeu ți l-a dat.
Sufletul tău
e singurul nemuritor.
Sufletul tău e
atât de bine ascuns,
încât și tu te întrebi,
pe unde ești, suflete al meu?
Restul, totul dispare … .
Să ai mare grijă de el!
Dă-i un strop de fericire,
măcar din când în când,
ideal ar fi să-i faci zilnic
mici bucurii!

30.07.2023
Mioara Laura Pârvu   

198. O nouă zi

N-ar fi frumos 

să întâmpini fiecare zi

cu zâmbetul pe buze,

cu multă credință,

cu speranță, 

cu recunoștință 

cu o enormă bucurie?

Orice nouă zi e un cadou

de la Dumnezeu pentru noi.

O altă zi înseamnă 

multe oportunități 

de a fi fericit,

de a-l descoperi pe Dumnezeu,

cel milostiv și bun,

de a face fapte bune,

de a începe ceva nou,

ce-ți poate schimba destinul,

să cunoști pe cineva,

de care să te îndrăgostești

pentru vecie, 

de ce nu?

Toate aceste minunății,

dar și multe altele,

ți se pot întâmpla

într-o nouă zi, omule!

29.07.2023

Mioara Laura Pârvu  

197. Fără tine

Timpul se dilată  

Când tu nu ești

Prin apropriere.

Secundele mi se par

Ceasuri întregi de chin,

Iar orele se preschimbă 

În zile gri,

Fără pic de veselie,

Strălucire și vitalitate.

Fără tine existența mea

Nu are sens,

E ca ziua fără lumină 

Și ca noaptea de vară fără stele.

Fără tine aș fi o navă în derivă 

Pe marea agitată a vieții

Ce-și caută cu disperare farul.

27-28.07.2023

Mioara Laura Pârvu 

196. În imaginația mea 

În imaginația mea

acum alerg

împreună cu tine 

printr-un câmp de maci roșii,

lovind ușor cu podul palmelor

catifelate petalele macilor.

Ne îndreptăm 

spre un nou răsărit,

spre noi oportunități,

spre zile senine 

și spre trăiri deosebite … .

Acum sunt fericită 

și e tot ce contrează pentru mine.

În clipa următoare 

mă pot trezi din reverie

la realitatea mea,

cea în care îmi duc zilele,

încercând să sădesc

în sufletele celor din jur,

veselie, optimism, încredere…

24.07.2023

Mioara Laura Pârvu 

195. Poem fulger 

În catedrala sufletului meu

Îmi plec genunchii inimii,

Și mă rog

Pentru sănătatea 

Și pacea lumii.

24.07.2023

Mioara Laura Pârvu 

194. Dorințe utopice

Ce minunat ar fi 

Să devenim,

Fiecare dintre noi,

O fiică sau un fiu 

Al luminii,

Al binelui dezinteresat,

Al dărnicie 

Și al inimii pure.

Cu certitudine

Lumea s-ar schimba.

Lanțul faptelor bune 

Nu s-ar mai rupe

Atât de ușor,

Ci s-ar preface într-un zid trainic

Împotriva răului.

Iubirea ar domina

Și ar conduce totul.

Sunt oare dorințe utopice, 

Credeți?

24.07.2023

Mioara Laura Pârvu 

193. Un sfat  

De cât de puțin omul 

are nevoie

pentru a fi fericit,

dar paradoxal sau nu,

tot la fel de ușor uită.   

Fericirea e un cumul

de momente înălțătoare,

care îți dă aripi să împlinească zbori

în ciuda tuturor evidențelor.

Ce bine ar fi

dacă ne-am pune 

la reverul sufletului fericirea

și am păstra-o cu noi

de-a pururea.

Ea merită orice efort

pentru că reușitele 

te vor ajuta 

să mergi mai departe.

Îți dau un sfat

omule minunat,

nu renunța niciodată

la fericirea ta,

oricât de departe ar părea.

22.07.2023

Mioara Laura Pârvu 

192. Doamne, te rog

Doamne, te rog, redă-mi 

Bucuria și inocența,

Liniștea sufletească  

Și optimismul exuberant  

Al tinereții de altădată.

Nu lăsa melancolia,

Deznădejdea și tristețea, 

Frica și neputința,

Să pună stăpânire 

Pe sufletul meu.

Nu permite ca grijile 

Să umbrească veselia

Și buna mea dispoziție,

Bine cunoscută. 

Copilul din mine

Te roagă fierbinte

Să-i asculți această rugăminte,

Ca și celelalte cereri,

Pentru că sunt făcute

Cu inima curată.

Mulțumesc, Doamne!!!

Amin.

19-21.07.2023     

Mioara Laura Pârvu   

 191. Oameni cameleonici

Oamenii cameleonici

Sunt cei ce te rănesc,

Iar apoi zâmbesc 

Și glumesc cu tine.

Tot ei își modifică opiniile

De la o oră la alta,

De la o zi la cealaltă.

Își schimbă măștile 

Precum hainele vechi.

Sunt calculați 

Și reci,

Fără pic de empatie

Pentru semeni.

Îți fură privirea

Cu diverse artificii

Și te înjunghie pe la spate

Cu prima ocazie. 

În societatea de azi

Vezi tot mai mulți 

Oameni cameleonici,

Sper să greșesc.

12-13.07.2023

Mioara Laura Pârvu 

190. În fața colii

Stau în fața unei coli imaculate,

nu-mi vine nimic frumos

și mobilizator în minte.

E un gol imens.

Cuvintele nu mai curg fluid

și coerent pentru moment.

Mă uit afară 

și observ 

jocul năzdrăvan,     

al soarelui cu norii,

al luminii cu întunericul.

Păsărelele ciripesc vesele,

parcă vor să-mi transmită   

un mesaj optimist.

Viața merge mai departe

indiferent de stările noastre.

Noi suntem trecători,

iar faptele vor fi uitate

o dată cu trecerea timpului,

rămâne doar amintirea 

în rândul celor dragi,

cu toate că și ea se estompează.

Ceea ce depășește 

patina timpului sunt:

urmașii, 

care îți duc numele

și amintirea mai departe,

faptele deosebite,

care sunt consemnate, 

și, pentru cei norocoși,  

care au darul scrisului,

creația lor, 

ce se păstrează vie,

ca mărturie a trecerii lor 

prin această lume. 

11-12.07.2023

Mioara Laura Pârvu  

189. Hăul singurătății 

M-aș agăța de orice,

numai să nu cad 

în prăpastia înspăimântătoare 

a singurătății printre oameni.

Aș da totul,

să pot escalada,

prin propriile forțe,

acest hău numit viață.

Deodată îmi trece prin minte,

ca o săgeată,

aceste scurte,

dar extraordinare ziceri.

Ele sună așa: 

“Dumnezeu nu te lasă 

niciodată singur!

Doamne ajută! Amin!”

În câteva clipe,

mă aflam sus, sus

pe coama hăului

și sunt din nou învingătoare,

însă nu singură,

ci împreuna cu Dumnezeu.

Îți mulțumesc Doamne!

07.07.2023 

Mioara Laura Pârvu 

188. Scurtă autodefinire   

Sunt o sămânță 

de Dumnezeire 

pusă de Tatăl Ceresc

să ducă mai departe cuvântul 

și dragostea Lui imensă 

pentru oameni.

Sunt o picătură 

de credință și de recunoștință 

față de Creator,

fiindcă sunt așa cum sunt,

conștientă fiind de misiunea mea,

de a împărți optimism,

încredere și zâmbet,

energie bună, 

celor din jur.  

Sunt o fărâmă 

de univers,

un univers un pic altfel,

decât al celorlalți. 

Aici puteți găsi 

afecțiune, prietenie,

iubire, tandrețe, tenacitate… .

03.07.2023

Mioara Laura Pârvu 

187. Lecția de viață

Soarele strălucește 

cu dărnicie pe cerul

fără pic de nori.

Natura întreagă 

își vede liniștită de cursul firesc 

și normal al vieții.

Florile ne aduc multă delicatețe,

culori nemaipomenite

și miresme de neuitat,

ele ne bucură sufletul un timp,

iar apoi se ofilesc și mor.

Păsărelele ciripesc 

și ne încântă auzul,

după care se retrag.

Fluturii își etalează frumusețea, 

care ne uimește 

de fiecare dată când îi vedem.

Doar noi, oamenii, ne facem griji

pentru tot și pentru toate.

Natura ne dă tuturor o lecție,

pe care puțini dintre noi o înțeleg 

și o pun în practică.

01.07.2023

Mioara Laura Pârvu