O nouă creaţie ...

Povestea mea ...


O poveste clasicăm începe
cu „A fost odată...”.
Copii fiind ne făcea plăcere
istorioara citită de părinţi, bunici...
Povestea mea are
un altfel de „debut”.
Venirea mea pe astă lune
hotărât-a Domnul să fie
într-o zi superbă de februarie
în care soarele blând mângâia
şi imaculata zăpadă lipsea.
Povestea e specială, unică, irepetabilă,
iar eu sunt prinţesa
care-i captivă în propriul ei castel,
dar care reuşeşte să transmită lumii
sentimentele, gândurile, mesajele ei ...
de mică eu am fost „ capricioasă ”,
precum o zi de primăvară !
Sunt ca un porumbel
care, deşi are „o singură aripă”,
zboară înspre infinitul cerului
şi mă bucur de fiecare clipă
îngăduită de Dumnezeu pe acest pământ.
Învăţ de la fiecare om ceva bun,
căci sunt convinsă că fiecare
dintre noi avem câte-o nestemată
doar trebuie găsită şi pusă în valore ...
Mă simt ca o adolescentă
care vrea să cunoască cele mai frumoase
şi mai arzătoare sentimente,
care te fac să urci muntele cel abrupt
în ciuda faptului că am „picioare rotunde”.
IUBIREA, doar ea, îţi dă forţa
de a merge mai departe,
de a visa, de a împlini „minunile iubirii”.
M-am simţit ca o adevărată regină
de mai multe ori în viaţa mea
şi vă mărturisesc că a fost foarte plăcut,
dar cui şi cum să nu-i placă aşa ceva ?
Sunt o fericită şi o norocoasă
mulţi îmi spun şi chiar cred,
iar eu le spun tuturor că aşa este.
Până când am familia lângă mine
sănătoasă şi voioasă e perfect.
Ce a fost am văzut
ce este văd, trăiesc
ce va fi, voi vedea, voi trăi ...
Orice poveste se sfârşeşte
cu „Şi-am încălecat pe-o şa
şi v-am spus povestea aşa ”.
Poveştii mele nu-i cunosc finalul,
dar nici nu vreau ...
Eu ştiu că ce-i al meu
e pus de-o parte,
că Dumnezeu are grijă de noi ...
Continuă a mea poveste ...


26 – 27. 03. 2010

O altă creaţie...

PRIMAVARA, o domişoară misterioasă !

PRIMAVARA, o domişoară misterioasă, tu
care te-ai lăsat aşteptată
parca mult mai mult anul acesta.
Tu care renaşti întreaga natură
şi dai glas tuturor vieţuitoarelor,
iar nouă, oamenilor ne redai optimismul,
„pofta de viată”, veselie, zâmbete...
Chip angelic cu bălaie cosiţe
vii cu asemenea minunăţii
încât Dumnezeu ţi-a oferit
atâtea „lucruri” extraordinare
cu care ne vrăjeşti şi ne bucuri
în fiecare an, noi suntem miraţi,
uluiţi, fascinaţi de frumuseţea ta!
Ca o domnişoară binecrescută
nu poţi sa-ţi faci apariţia oricum,
ci trebuie să te aranjezi,
să-ţi pui puţin parfum magic,
o rochiţă nemaipomenită,
nişte bijuterii ca de prinţesă
şi acum eşti pregătită de întâlnirea
cu cei care te iubim,te venerăm ,te adorăm,
mult de tot ne bucurăm,
cu miresmele tale ne-mbătăm,
mulţi dintre noi nerăbdători te aşteptăm...
Căci simfonia florilor şi trilurile păsărelelor
ne încarcă sufletul de bucurie edenică
şi ne fac să trăim clipe de beatitudine.
Soarele ne mângâie cu multă blândeţe
şi ne dai puterea de a visa,
de a zbura mai departe şi mai departe,
chiar dacă avem „picioare rotunde”
sau doar „o singură aripă”
şi pentru a „profita” de viaţă,
ea este darul cel mai de preţ
dat de Dumnezeu omenirii.
Tu eşti atât de romantică şi de încântătoare,
frumoasă,luminoasă,capricioasă,
încât şi timpul s-a îndrăgostit
de tine, o prea dulce DOMNIŢĂ !
Haideţi să redescoperim încă o data
miracolul renaşterii şi al vieţii
pe care ni-l oferă-n fiecare an
această misterioasă domişoară, PRIMĂVARA !

19.03.2010

O altfel de rugaciune ...

O altfel de rugăciune ...

Îndrăznesc să vin în faţa Ta
cu o altfel de rugăciune.
Îţi mulţumesc pentru fiecare clipă
îngăduită de Tine,Doamne,pe pământ,
pentru părinţii minunaţi
pe care mi i-ai dăruit,
pentru toate relaţiile interumane avute,
dar şi pentru cele viitoare.
Toate realizările şi năzuinţele mele
prin bunăvoinţa Ta au fost posibile.
Pentru că Tu îmi dai
putere,încredere,inspiraţie
spre a-mi înmulţi talanţii.
Îmi trimiţi pace şi gânduri bune,
mă conduci spre mântuirea mea.
Pentru inteligenţa şi luciditatea
pe care Tu mi le-ai dat...
şi pentru toate cele ce vor veni
în a mea viaţă
IŢI MULŢUMESC,DOAMNE!
Eu sunt copilul Tău,Doamne
şi de aceea,TE ROG,
ai Tu grijă de mine,
fă ceea ce crezi că e bine,
căci viaţa mea Îţi aparţine, '
dă-mi doar ce şi cât merit.
Tată Ceresc, mă rog Ţie,
dă-ne tuturor sănătate
şi-un pic de noroc,
pace şi prosperitate,
bunăvoinţă şi onoare,
nobleţe şi frumuseţe
şi mult mai multă credinţă.

10.03.2010

Creaţie nouă

Melancolie ...

Melancolie,dulce-amaruie,
precum o licoare magică
din care dacă gusti
rămâi marcat de savoarea ei...
Tu care vrei să ne ţii captivi
pentru eternitate în mrejele tale,
uneori chiar reuşeşti,
pentru câteva clipe,minute,zile poate;
"Fiinţă despotică" de ce nu ne laşi să trăim în prezent
şi ne aduci în suflet şi-n gând trecutul
cu relele şi bunele lui?
M-aş lua la trântă cu tine,
chiar dacă mi-ai frânge coastele,
dar conştientizez la timp
că lupta e în van,
că nu Tu eşti de vină,
ci noi,oamenii,care ne lăsăm seduşi
de frumuseţea şi farmecul tău.
"Copil şurlubatic" ne prinzi în inocentul tău joc,
faci un amestec din tristeţi,bucurii, amintiri,dureri,dezamăgiri,
neîmpliniri,cuvinte şi gesturi ce rănesc...
şi foarte multe asemenea "lucruri".
Reţeta şi cantităţile sunt strict secrete
doar de tine ştiute.
Fiecare din noi are şi o latură pozitivă
şi Tu, "prinţesă nevăzută"
ai o parte foarte frumoasă,
Tu ne creezi starea de reverie,
atât de necesară şi benefică pentru toţi
creatorii de frumos de pe pământ
care pe lângă munca colosală depusă
e nevoie de-o clipă de genialitate
în acea stare de beatitundine.
Haideţi,ca fiecare dintre noi să luăm
doar o picătură din acest unic nectar,
să încercăm crearea lucrurilor minunate,
bucurându-ne din plin de viaţă,
căci ea e tare,tare frumoasă
şi să nu cedăm tentaţiei
de a degusta din licoarea
dulce-amăruie a MELANCOLIEI !
03-04.03.2010

POEZII

Sunt ...
Sunt o fire sensibilă,
care încă mai cred în iubire adevărată
şi-n prietenie sinceră
şi, vai, rău fac,
căci sufer enorm,
când constat că aceste sentimente
sunt pe cale de disparitie ...
Tind să cred că iubirea adevărată
şi prietenia sinceră au existat
cândva demult pe Terra,
iar acum sunt doar nişte abstracte noţiuni...
Mă încăpăţânez să rămân copil
tocmai ca să nu percep
toate aceste nuanţe ale vieţii,
dar oamenii şi timpul ţin morţiş să-mi spună :
"Maturizează-te !
E timpul să devii una de-a noastră!"
Când eşti pe val,
"lumea" te caută, te ştie,
cum ai ieşit de pe scenă,
scena fiind viaţa,
"lunea" te uită, te ignoră...
"Bolile" cele mai "grave"
de care mă tem
şi care îmi provoacă nelinişte
sunt : Singurătatea şi Izolarea.
Din păcate am început să mă lovesc
de ele chiar de pe acum.
Sunt prizoniera casei mele,
a familie mele,
a prietenilor mei,atâţia câţi mai am...
Mulţi mă văd că o imensă povară,
o cruce mult prea grea,
o frână de la distracţii şi întâlnirii,
o piedică în viaţa socială a părinţilor mei,
însă,eu sunt convinsă
că nu este deloc aşa,
că Dumnezeu are un plan special,
pentru că la EL nimic,
dar absolut nimic nu e întâmplător!
Eu iau toată această situaţie
ca pe o lecţie de viaţă,
pe care eu o am de învăţat ;
de altfel toţi avem câte o lecţie de viaţa...
Eu vreau să rămân aşa cum sunt...


Laura Mioara Pârvu