Dorințe, dorințe

Dorința mea cea mai mare

Este să fim toți sănătoși,

Întreaga mea familie,

Prieteni, cunoștințe, amici...

A doua puternică dorință

Ar fi să am inspirație,

Să pot în continuare crea

Și bucura lumea.

Astfel mă simt utilă,

Vie, și oarecum, importantă,

Cu toate că știu

Că orice om e important.

O altă imensă dorință

Ar mai fi ca să existe

Armonie mai multă și pace,

Atât pe planeta noastră,

Cât și în viața fiecăruia.

Poate că sună demodat

Sau un clișeu

La un concurs de frumusețe,

Dar eu asta îmi doresc.

Și mai am multe dorințe,

Dar nu vreau

Să-l supăr pe Dumnezeu,

Căci EL mi le cunoaște

Și le îndeplinește

Pe cele benefice mie.

Gânduri ghidușe

Un gând ghiduș

Îmi trece acum prin minte,

Ce-ar fi să fiu

Un păzitor

De pulbere de stele.

Ca un copil m-aș juca,

Aș face multe piruete

Și aș arunca în aer

Acea pulbere

Ca să strălucesc

Precum ele.

Un alt gând ghiduș

Îmi vine din univers

E că aș vrea să fiu

Roua de pe orhideea turcoaz,

De pe pervazul geamului

Din camera sufletului meu,

Stropită cu bobițe argintii

În razele soarelui.

Un nou gând ghiduș

Ce mi se perindă prin cap

Este că mi-aș dori să fiu

O ploaie caldă de vară,

Ce răcorește

Și revigorează

Întreaga natură,

Chiar și, animalele s-ar bucura,

Păsărelele ar ciripi vesele,

Iar după ea

Ar apărea un magic, unic

Și irepetabil curcubeu,

El este la fel de fiecare dată,

Doar noi îl percepem diferit.

Mintea universală

A lui Dumnezeu

Îmi trimite adesea

Multe gânduri ghidușe

Și pentru acest lucru,

Dar și pentru multe altele,

Îi sunt profund

Recunoscătoare.

Despre carantină

Acum, când avem timp

Să fim noi cu noi,

Să ne redescoperim

Pasiuni bine ascunse,

Să fim mai atenți

Cu cei apropiați,

Să ne bucurăm

Și să folosim timpul

În beneficiul nostru...

Noi ce facem?

Ne văicărim toată ziua,

Ba chiar, intrăm în boală,

Nu mai putem

Face lucrurile obișnuite

Și multe, multe altele...

Negândind că alți semeni

Nu au ieșit de luni bune

Din casă, din diferite motive

Și ei nu se plâng,

Nici nu intră în disperare

Că nu pot

Să se plimbe,

Să se întâlnească cu amicii,

Să facă drumeții

Și multe alte lucruri,

Ci își văd liniștiți

Și senini de viața lor,

Încercând să aducă bucurie,

Veselie și optimism

Celor din jur.

Moment de sinceritate

Stau pe patul meu

Și privesc pe geam.

Afară-i soare

Și e cald,

Acum, când am început

Să scriu.

Mă simt atât de mică

Și de neputincioasă,

Încât am simțit nevoia

Să fac ceva,

Chiar dacă nu am

Nicio idee clară în cap,

Și parcă, toți neuronii

Au plecat prin bălării.

Mă simt ca un roboțel

Care a primit o comandă

Și el doar o execută.

Nu este pentru prima oară

Când am senzația

Că cineva îmi spune

Ce și cum să scriu,

Printr-un glas interior,

Venit de la un înger păzitor,

Cred și sper eu.

O zi de primăvară

O zi de primăvară

E afară,

Dar și în sufletul meu.

Eu vreau să mă bucur

Din plin de ea,

De soarele strălucitor

Care m-a păcălit,

Căci e cu dinți,

De pomii înfloriți și înverziți

Ce-mi parfumează calea,

De frumoasele floricele

Care s-au grăbit, parcă,

Să ne facă o mare bucurie,

De ciripitul păsărelelor

Care ne înconjoară

Și ne înveselește sufletul,

De cerul senin

Ce ne invită să-l privesc,

În ciuda tuturor dificultăților.

Aș dori să mă plimb

Prin parcul plin cu flori

Sau printr-o pădurice,

Ca să admir spectacolul

Razelor soarelui prin ramuri,

De lumini și umbre,

Pus în scenă

De Măria Sa, Natura.

Aș vrea să culeg suavele

Și plăpândele lăcrămioare,

Aș mai dori să dansez

Pe muzica micilor gâze,

Să pictez un fabulos tablou

Inspirându-mă

Din nuanțele unice

Și minunate ale fluturașilor,

Să îmbrățișez copacii,

Să alerg la pârâul

Ce susură în depărtare...

Toate acestea le pot face

Doar imaginar.

Ceea ce pot eu să fac

Este să trăiesc la maxim

Cu multă veselie

Și cu optimism

O zi de primăvară!

Doamne, Dumnezeul meu

Doamne, Dumnezeul meu,

Tu care Te-ai jertfit

Pentru mine,

Omul păcătos,

Care nu e demn

Să stea la aceeași masă

Și să te privească în ochi.

Doamne, Dumnezeul meu,

Tu Cel care ești

Iubitor, bun și blând,

Milostiv și iertător,

Generos și binevoitor,

Căci Tu ești

Adevăratul Părinte al lumii.

Doamne, Dumnezeul meu

Ai venit pe acest pământ

Ca să ne arăți măreția

Și necuprinsa frumusețe

A împărăției cerurilor.

Tu ne-ai învățat atâtea

Și ne-ai lăsat pilde minunate

A căror tâlcuire

Ne îndrumă și ne ajută

În fiecare moment al vieții.

Doamne, Dumnezeul meu,

Tu ești mereu cu mine,

Căci Îmi ești

Lumina ce mă călăuzește

Prin hățișurile vieții,

Sfătuitorul înțelept

Ce mă povățuiește

Și Calea cea dreaptă

Pe care, sper eu, să mă aflu.

Doamne, Dumnezeul meu

Vin degrabă la tine

Cu lacrimile pocăinței,

Cu inocența unui copil,

Cu inima îngenuncheată

Și cu o imensă credință

Că și de data aceasta

Îmi vei asculta ruga.

Îți mulțumesc

Pentru tot ce am

Și pentru ce voi avea,

Căci toate sunt de la Tine.

Doar atât, te rog,

Dă-le sănătate

Părinților mei

Și tuturor oamenilor.

Pe mine mă întărește

În credință.

Îți sunt recunoscătoare

Doamne, Dumnezeul meu!