Nostalgie ..........

Ce e mai rău pentru un om decât să-i distrugi sau să-i "suspenzi" pentru un timp  visele, speranţele, ţelurile? Nimic!!! E ca şi cum Dumnezeu ar  fi lăsat un fluture fără aripi!
 Numai că EL nu este un om, ci EL este  IUBIRE!!!

Povestea mea

Povestea mea a început într-o zi de vineri, 9 februarie 1973. Era o zi frumoasă cu soare, dar geroasă. Am venit pe lume la ora 12:45. Aşa mi s-a spus ! Primele şase luni de viaţă au fost normale. Începand cu 23 august ’73 au apărut problemele. Am facut o febra mare, spume la gură, spasme şi îmi lăsam capul într-o parte. Părinţii mei m-au dus la doctor imediat, dar, din pacate, a fost pus dinagnosticul greşit. Au spus că am otită şi mi-au tratat-o cu antibiotic şi alte medicamente. După trei luni, medicii au constatat că au greşit diagnosticul şi mi-au pus un cu totul alt diagnostic, mai grav şi dur prin urmarile lui : encefalopatie infantilă cu sindrom hiperkinetic, dublă atetoză şi tetrapareză spastică. Părinţii mei m-au dus la tot felul de medici : de la doctori docenţi până la « Badea Coţan » din vârful muntelui. Au urmat multe tratamente care au dat sau nu au dat rezultate. Au urmat vreo şase ani in care eu nu am vorbit decât câteva cuvinte : mama, tata, papa ... Încetul cu încetul, după ore şi zile întregi de repetat cu mama şi cu întreaga mea familie, am îceput să vorbesc tot mai mult şi mai clar. În ’82 am fost dusă la şcoală în clasa I ca şi un copil normal, având vârsta de 9 ani. Au urmat cei mai frumoşi ani din viaţa mea. Atunci am simţit căldura colegilor care m-au acceptat şi m-au considerat ca şi una de-a lor. Am făcut clasele primare, apoi şcoala generală şi liceul cu rezultate foarte bune la învăţătură. În ’90 am intrat la liceu cu cea mai mare medie. Am terminat liceul ca şefă de promoţie. Am dat bacalaureatul pe care l-am luat tot cu cea mai mare notă. În decembrie 1990 am plecat cu părinţii mei în Franţa pentru un control medical. Primul meu zbor cu avionul s-a produs cu calm şi linişte, fără mari evenimente. Am aterizat la Paris chiar în noaptea de Anul Nou. Am parcurs 2000 de km în aproximativ 3 ore şi înainte cu 5 minute de a trece într-un nou an, am intrat pe uşa gazdei noastre. Am ciocnit paharul de şampanie şi am început să povestim. Timp de 21 de zile mi-au facut toate analizele posibile şi imposibile, dar concluzia a fost una tristă şi greu de acceptat: nu se mai putea face mare lucru, doar nişte ameliorari, dar de vindecat, nu. Au fost zile frumoase, în care am vizitat multe cămine spital, castele , magazine, am legat prietenii ; ziua de 5 ianuarie a fost una speciala, pentru că atunci s-au organizat meciuri şi din banii adunaţi pe bilete s-a facut o tombolă la seara dansantă. Toţi banii au fost folosiţi pentru analizele mele. Acolo şi atunci, m-am simţit pentru prima oară o persoană foart importantă. În 1997 am început studiile la Universitatea Americană prin Corespondenţă. După primul an pe care l-am terminat cu calificativul Bine, am fost nevoită să întrerup deoarece nu pot să scriu, nu pot să mă deplasez, deci era imposibil să-mi fac rost de materiale, de conspectat şde facut referatele, cu tot ajutorul familiei. Am pus bazele ziarului local INFO-OCNA în anul 1998. Vreo patru ani am făcut cum am putut şi l-am ţinut în viaţă. Povestea e complicată, cu multe urcuşuri şi coboşuri. În 2008 s-a reluat publicarea ziarului, la care am rămas ca şi colaborator şi sper ca această colaborare să dureze mult timp de acum inainte. Forma ziarului de acum este cea dorită şi visată de mine încă de la începuturi. În 2006 am reuşit publicarea unei cărticele de poezii numită “VISARE” cu ajutorul unei fundaţii non-nguvernamentale, care a făcut posibil visul meu. În 3 martie a avut loc lansarea cărţii, în cancelaria şcolii. Eu nu am văzut volumul de poezii până în acel moment şi cu atât a fost mai mare emoţia şi nerăbdarea. Au participat mulţi invitaţi. Îmi cer scuze, dar din motive de spaţiu nu-i pot enumera. Atunci m-m simţit pentru a treia oara în viaţa importantă, în atenţia tuturor şi am ţinut un mic discurs surpriză în care am mulţmit organizaţiei « Liga tinerilor de pretutindeni » şi tuturor celor prezenţi pentru că mi-au făcut onoarea să fie alături de mine într-un moment special pe care nu-l voi uita niciodată. Din păcate, urmările din copilarie au rămas…sunt o tânără adolescentă cu dizabilităţi fizice, care nu poate face mare lucru decât să gândească, să privească, să simtă, să dorească şi să viseze. Comunicarea e puţin mai dificilă, dar dacă oamenii au puţină răbdare şi bunăvoinţă ne putem înţelege foarte bine. Cu ajutorul mobilului si al computerului pot scrie, dar cu eforturi foarte, foarte mari, dar cand vreau, pot. Cine mă cunoşte ştie că nu mă las uşor bătută. Scriu poezii, am început să scriu două romane la care încă lucrez. Vreau să fac atâtea, dar nu ştiu cât voi reuşi. Îmi plac lucrurile frumoase şi bine făcute. Eu sunt o fire optimistă, deschisă pentru orice noutate, veselă si jucăuşă. 

Din 2011 până în 2014 am trăit un vis din care m-am trezit brusc.Am fost studentă la Facultatea de Ştiinţe Umane, secţia Jurnalism.Am întâlnit acolo nişte oameni minuaţi, absolut toţi extraordinari. M-au ajutat, cum au putut fiecare, să-mi însuşesc cunoştinţele necesare pentru că jmurnalismul este un pic din fiecare domeniu. În 2014 am avut licenţa care se împarte în două: o parte teoretică şi una practică. Lucrarea mea de licenţă a fost punerea în practică a ziarului local pe un site. Am ieşit mai puternică, mai cunoscătoare din această experienţă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am dat peste nişte îngeri. A fost un vis care a devenit realitate, un vis care nu credeam că se va realiza. Ca un cororal al eforturilor mele, am primit Diploma de Merit, care confirmă titlu de Șefă de Promoție pe toată Facultatea de Jurnalism. Asta s-a întâmplat în anul 2014, luna iulie, ziua a 7-a. A fost foarte impresionat să-i vezi pe toți șefii de promoție din Universitatea Lucian Blaga din Sibiu.

În 15 februarie 2019 cu ajutorul lui Dumnezeu şi a mai multor oameni mi-am lansat volumul de poeme "CRED...". Starea serii a fost emoţia. Atât eu, cât şi invitaţii mei am simţit-o din plin. Un  alt vis a devenit realitate.  

Viaţa mea continuă ...

O ploaie de ...

O ploaie de ...
O ploaie de vară
aş vrea să fiu pentru tine,
care eşti precum o floare,
ca să pot să-ţi ofer
tot ce ai nevoie pentru a înflori
şi a bucura privirea tuturor ...
De asemenea, lasă-mă să-ţi dau
candoarea şi inocenţa,
puritatea şi strălucirea
unui suflet de copil …
O ploaie de stele
dă-mi voie să-ţi fiu,
căci e un spectacol atât de rar,
dar atât de captivant şi misterios,
încât uiţi că eşti pământean
şi ţi-ai dori să le poţi atinge,
să poţi măcar una păstra
în acel buzunar secret,
pentru a avea ceva din imensul cer,
pentru a fi un pic mai norocos,
dar şi pentru a-ţi lumina cu ea
atât sufletul, cât şi drumul ...
O ploaie de petale de trandafir
care să-şi păstreze mireasma
şi frumuseţea pentru eternitate
mi-ar plăcea să fiu
pentru a-ţi prilejui o imagine romantică,
dar şi minunatul parfum să te ţină
prizonier al iubirii ...
O ploaie de zâmbete
să-ţi dăruesc, o părticică de lume
mai bună, mai veselă,
optimistă, plină de frumuseţe ...
O ploaie de frunze multicolore
care să-ţi farmece privirea
şi cum natura ne face un cadou
în fiecare toamnă,
în afară de bogăţia roadelor,
ea este şi un extraordinar pictor
care ne oferă în fiecare clipă
o imagine, un tablou irepetabil şi unic
care ar dori să acopere toate "mizeriile" vieţii ...
O ploaie de iubire şi de fericire,
de sănătate şi bunăstare,
de tandreţe şi credinţă,
bunătate şi naturaleţe,
aş vrea să fiu
în special pentu tine, suflet candid,
dar şi pentru toată planeta, de s-ar putea,
căci noi, oamenii, le-am cam uitat!

11.11.11

Notă: Mi-ar fi plăcut ca o astfel de poezie să-mi fie dedicată mie, dar ...

Florile mele ..........

Chat

POEZII IN FRANCEZA

Pour mes amis




Vous, qui m’avez redonné la confiance
Et plus encore la volonté de lutter,
De lutter pour reussir
Comment vous remercier ?


En vous souhaitant une vie
Sereine, toujours ensoleillée
En vous offrant, tellement de fleurs,
Mon poème, de tout cœur.




2005.






















Espoir



Te voilà sur une mer démontée,
Ton bateau en danger
Ne désespère pas, aie confiance !
Ne perds pas ton courage, du moins essaie !


Si les vagues, déferlantes,
Menacent de t’engloutir
N’hésite pas: lance au monde un S.O.S. !
On t’entendra, crois-moi !


Et l’espoir luira pour toi !
L’espoir de l’amitié, de l’amour
De l’amour, qui même sur les mers démontées
Les vies, qui sauvent leur poésie .







2005.










Un cri


Et si j’étais une colombe
Au vol empreint de la douceur
De la paix, de l’amitié
Qui manquent au monde .

Ou plutôt une petite fleur
Elle n’a besoin que du soleil
Pour pouvoir fleurir
Et ainsi être bien aimée.

Mais je ne suis qu’une jeune rêveuse
C’est mon cher papa qui m’appelle comme ça
Personne au monde ne peut savoir
Mon besoin d’amitié !

Mon cœur est lourd,
Mon âme en peine
Gens, aidez la jeune rêveuse,
Elle a besoin d’espoir.

Vous aussi, gens,
Croyez à l’espoir, à l’amitié
Et non aux armes
N’êtes vous pas, comme moi,
Des fleurs qui doivent être soignées.

Il y a au monde tant de fleurs,
Qui attendent l’aube pour s’éveiller
J’aimerais, avec ardeur, danser
Avec les jeunes, la danse des fleurs.

Et si j’étais un arbre ?
Non il est solitaire
Plutôt attendre une alouette sur une branche
J’en ai entendu une, pour un instant.


Comme elle, je chanterais
Pour les jeunes gens, pour les jeunes fleurs
Tous danseront en entendant mon chant
Et m’aimeront.






2005.





























A une amie




Je désire que le mal disparaisse
Que ne règne plus que l’amitié
Pour que toi, chère amie
Rencontres partout la joie.


Je désire que les jours mornes s’évanouissent
Que ta vie s’éclaircisse
Je désire chasser loin de toi, mon amie
L’envie de pleurer et garder celle de sourire.


Je serai toujours là pour te secourir,
Fais moi confiance !
Avec le temps tu l’apprendras
Il n’y a de meilleure amie, que moi !



2005.















A mon poète bienaimé



Quand l’hiver régnait à Ipoteşti
Et que les gens jouissaient de la fête de Noel
Une fée a decidé que tu serais
Le roi du mot .


Tu as commencé timidement
Ensuite tu as conquis le monde entier
Pour ton pays, ton froid amour
Tu seras L’Appolon de la poésie.


Te promenant dans des forêts de cuivre
Tu regardais le ciel, admirais une étoile
La nature était comme ta propre mère
T’aimait à son tour.


Ce jeune homme, si vénéré
A été et sera pour toujours Eminesco
Le poète roumain adoré
Pour toujours : EMINESCO .



2005.

POEZII IN ENGLEZA

TO A GIRLFRIEND

May all the ugly things in the world
Disappear, only friendship should remain;
For you, my dear girlfriend,
I wish any gesture to be a joy.

Erase the sad days,
May your life be always sunny,
And never have any reason to cry,
And your lips may always smile.

I wish I could for ever help you,
Trust me, please,
Time will make you realize,
That I am always by your side.


2005.



















To my beloved poet

When there was winter in Ipoteşti
And people were enjoying the customs of the land,
The fate decided that you should succeed,
That you should be the king of words.

Shy at the beginning, you conquered then,
Through poetry,the whole world.
Your dearest country called you
The evening star of poetry.

When walking through copper forests,
And watching the sky or admiring a star,
The whole nature was like a mother to you,
Who loved you in return.

That young man so gifted and adored
He was and will be Eminescu
The Romanian poet gifted for many young people
For ever : EMINESCU.




2005.





















TO SOMEONE VERY DEAR TO ME

I can’t thank enough to that being
Who helped me to regain my confidence,
Because he gave me more than he thought:
The will, which helped me to succeed.

Don’t let clouds shadow your life,
May your life be always sunny;
I wish that to someone very dear to me,
And I give you this poem as a flower.



2005.





















HOPE

You are sailing on a restless sea,
Your life is in danger,
Don’t lose hope, believe in success,
Come on, courage, please, try!

And when the frightening waves surround you,
Send an SOS to the whole world,
No matter how,
Someone will
Then, hope for love and friendship
Will revive.
And love will pursue
Life and poetry.





2005.

















A CRY


I wish I were a pigeon
Which flies and carries with it
The symbol of peace and friendship
Which should reign over the whole world.

I wish I were a small flower,
Which needs a beam of light
To blossom,
So that people would love it.

I’m a dreaming teenager,
As my beloved father says,
But I think nobody knows
How much I need friendship.

My heart cries inside me
And my soul would like to cry.
People, give a hand to a young girl
To have hope in her future.

People don’t need guns,
But love and friendship.
Any human being is a flower
Which needs to be cherished and loved.

There are so many flowers in the world
Which are waiting for the light of dawn
And I wish to all the teenagers
To be united in the dance of love.

I wish I were a tree,
But I’m a mere human being
Who still hopes
To never be alone.


Far away a skylark can be heard.
Through poetry I’d like
To make myself heard and understood
And loved by all the teenagers.



2005.

Visare

Visare

Ah,Luceafãrul meu scump şi drag!
Când vei pãşi al casei mele prag,
Atunci de bucurie voi striga:
Iatã, vine cea mai bunã stea a mea,
Ea este chiar prietenia ta.
Dragul meu, oare vei veni vreodat',
Eu mai sper într-un vis minunat.
Visez cã ne plimbãm pe Calea Lactee,
Ca într-un parc de pe pãmant, pe o alee,
Cu multe flori, cu roşii trandafiri,
Împreunã cu noi şi alţi tineri visãtori.
Plimbându-ne, deodatã, un semn cu mâna ai fãcut,
O mulţime de stele şi Carul Mare s-au prefãcut,
În cai albi şi o caleaşcã auritã,
Cum nici în basme nu existã.
Invitându-mã într-o cãlãtorie nemaipomenitã,
În acea caleaşcã auritã,
M-ai ridicat ca pe-un porumbel,
Ce are nevoie de ajutor şi el,
Apoi m-ai aşezat lângã tine ca pe o floare,
Ce are nevoie de apã şi soare.
În lumina ce ne învãluia, ochii tãi albaştri
Pãrul, asemeni unei câmpii aurii
Pãreai ca un adevarat Fãt Frumos,
Dar în realitate erai un bãiat mãrinimos.
Visarea din pãcate s-a terminat,
Dar a fost un vis minunat,...
Tare-aş vrea sã stiu oameni buni,
Se pot întâmpla oare şi minuni?...

25 aprilie 1989








Un strigăt

Aş vrea sã fiu un porumbel
Ce zboarã-n lume şi duce cu el
Simbolul pãcii şi-al prieteniei,
Ce-n lumea-ntreagã ar trebui sã fie.

Aş vrea sã fiu o micã floare
Ce are nevoie de puţin soare
Pentru a putea sã-nfloreascã
Şi astfel lumea s-o iubeascã.

Eu sunt o visãtoare adolescentã
Aşa cum spune al meu iubit tatã
Dar nimeni pe lume nu cred cã ştie
Catã nevoie am eu de prietenie.

În pieptul meu inima plânge
Şi sufletul meu ar vrea sã strige
Oameni daţi unei tinere o mânã de ajutor
Ca sã mai poatã spera într-un viitor.

Nu de arme omul are nevoie
Ci de iubire şi mai ales prietenie,
Orice om este o unicã floare
Ce trebuie îngrijitã cu candoare.

Sunt în lume atâtea flori
Ce aşteaptã lumina din zori
De aceea cred cu înverşunare
Cã iubirea va fi triumfãtoare.

Aş vrea sã fiu un pom, / Undeva în depărtare s-aude o ciocârlie
Dar sunt un simplu om / Asemeni ei aş vrea şi eu prin poezie
Care încã mai sperã, / Să mă fac înţeleasă, auzită
Să trăiască într-o nouă eră. / Şi de toţi tinerii-ndrăgită.

28 mai 1989



Poetului meu iubit

Atunci când iarna domnea la Ipoteşti
Oamenii bucurându-se de obiceiurile pãmântului
Ursitoarea a hotãrât sã reuşeşti
Sã fii tu, regele cuvântului.

Timid la început, apoi ai cucerit
Prin poezie, lumea-ntreagã.
Luceafãr, tu vei fi numit
De ţara ta atât de dragã.

Plimbându-te prin codri de aramã
Priveai cerul, admirai o stea,
Natura întreagã era ca a ta mamã
Iubindu-te la rândul ei şi ea.

Acel tânãr, atât de dotat şi venerat
A fost şi va fi Eminescu
Poetul român de mulţi adorat
Pentru veci: EMINESCU.

26 iunie 1989















Mamei mele, de ziua ei



Eu îţi închin o poezie,
În ea aş vrea sã fie
Coliere de sute de carate
La gâtul tãu înşirate.

Chiar dacã poezia e stângace,
Vreau sã cred cã-ţi va place,
Pentru cã e scrisã cu dragoste
Ca pentru o zânã din poveste.

Toate tuberozele ţi le-aş dãrui,
Dac-aş putea, doar bucurii
Gingaşã, scumpã, dragã fiinţã
"La mulţi ani!" îţi doreşte a ta fetiţã.

20 septembrie 1989


























Unei prietene

Tot ce-i urât în lumea-ntreagã
Sã disparã, sã rãmânã doar prietenie
Pentru tine, prietena mea, dragã,
Orice gest aş vrea sã fie o bucurie.

Zilele triste cu buretele sã le ştergi
In viaţa ta sã pãtrundã doar soarele,
Sã nu mai ai niciodatã motiv sã plângi
Şi zâmbetul sã-ţi acopere în veci buzele.

Aş vrea sã-ţi vin veşnic în ajutor,
Te rog sã ai încredere în mine,
Timpul te va convinge-n viitor
De prietena care este alãturi de tine.

10 octombrie 1989



















Speranţă

Acum te afli pe o mare agitatã
În pericol îţi este a vieţii barcã
Nu deznãdãjdui, ci crede-n reuşitã,
Hai, curaj, te rog, încearcã!

Iar când valurile înspãimântãtoare,
Te vor înconjura, trimite-n lumea-ntreagã
Un S.O.S. printr-un mijloc oarecare
O inimã îl va recepţiona, prietenã dragã!

Atunci din nou va licãri speranţa
Pentru dragoste şi prietenie,
Iubirea va-nclina balanţa
Spre viaţã şi spre poezie.

14 octombrie 1989

























Pentru cineva drag

Acelei fiinţe care mi-a redat încrederea,
Nu ştiu cum sã-i mulţumesc.
Cãci mi-a dat mai mult decât credea
Voinţa, care mã va ajuta sã reuşesc.

Norii sã vã ocoleascã viaţa-ntreagã,
Pe cerul vieţii sã aveţi numai soare,
Din inimã o doresc pentru fiinţa dragã,
Poezia mea v-o dãruiesc ca pe-o floare.




16 octombrie 1989





















Tatălui meu, de ziua lui


Acum la ceas aniversar
Eu iţi închin o poezie
În care-aş vrea sã îţi presar,
Doar flori şi bucurie.

Nu eşti un om obişnuit
Tu ai un suflet mare, larg,
Cel care din prima clipã m-ai iubit
Tu, numai tu, tare îmi eşti drag.

Poate poezia mea e cam stângace
Şi pentru asta-ţi cer iertare
Totuşi vreau sã cred cã-ţi va place
Cã-i fãcutã dintr-o inimã micã pentru una mare.

Ce pot eu sa-ţi doresc
Decãt multã sãnãtate
Din inimã aş vrea sã trãiesc
Împreunã cu voi mulţi ani şi prosperitate!




22 ianuarie 1990
















Eroilor căzuţi la 22 Dec.1989



Alãturi de poeţi aş vrea şi eu
Sã-nchin un imn celor cãzuţi
O pioasã amintire şi mereu
Sã ardã candele pentru cei pierduţi.

Mame, taţi, surori, iubite
Acum lacrimi amare vãrsaţi
Cu florile recunoştinţei înflorite
Necontenit sã-i mângâiaţi.

Alãturi de voi şi eu plâng
A poporului tânãrã ramurã,
Dar acum pot sã strig
Trãiascã România Tânãrã!


5 februarie 1990


















Chemare



Iubirea e o floare
Ce creşte pe pãmânt
E plinã de candoare
Cuprinsã în cuvânt.

Dar oameni nu ucideţi
Aceastã floare albastrã
Cu toţi minte sã ţineţi
Cã floarea e a noastrã.




13 iulie 1990

















Primăvara


Dupã o lungã iarnã geroasã
Cu o plapumã de nea groasã,
În sfârşit soarele a rãsãrit,
Dorita primãvarã a venit.

Primãvarã, primãvarã!
Bine ai venit în ţarã,
Cu alaiul tãu de flori
Şi cu stoluri de cocori.

Natura-ntreagã reînvie;
Ce sãrbãtoare o sã fie!
Mieluşeii zboarã pe câmpie,
Cu o imensã voioşie.

Din înaltul cerului cobor
Mii de pãsãri vin în zbor
Sã ne-aducã o mare veste
Natura se gãteşte ca-n poveste.

Fluturaşii zboarã din floare în floare,
Albinuţele se dezmorţesc la soare,
Greierii dau un concert minunat,
Pe toţi participanţii i-au încântat.

Vieţuitoarele toate sunt voioase
Şi plantele par mai frumoase.
Viaţa e din nou învingãtoare,
Iar primãvãra e încântãtoare.

Toţi profitã de vremea cãlduroasã,
Natura este maiestoasã,
Tinerii sunt cu mult mai visãtori
Şi, de asemenea, mai iubitori.
26-27 martie 2003




Te rog , Doamne !



Vreau să te rog , Doamne ,
Să faci o minune ,
Pentru a mă bucura
De viaţă .
De aceea, vreau
Să dansez , să mă plimb,
Să râd , să plâng ,
Să merg prin ploaie
Şi să mângâi o floare .
Să mă simt vie ,
Să simt si eu
Frumuseţea ta , Doamne .
Doamne , vreau să te rog
Să îmi dai şi mie
Posibilitatea de a trăi
Din plin viaţa .
Te rog , Doamne !


25 nov. 2003
















Viaţa e…..
( versiune pesimistă )


Viaţa e o multitudine de întâmplări
neplăcute, mult mai multe
decât cele plăcute.
Viaţa e o suită
de coborâşuri şi urcuşuri,
mai numeroşi sunt cei răniţi
decât cei teferi.
Viaţa e un labirint
mulţi pierd drumul
puţini îl găsesc.
Viaţa e un joc
cu mulţi perdanţi
şi puţini sunt câştigători.
Viaţa e stranie,
o clipă ai lumea la picioare,
dar în următoarea secundă
poţi pierde totul.
Viaţa e noaptea disperării
şi de foarte puţine ori
e ziua speranţei.
Viaţa e nedreaptă
mai ales pentru cei care
plătesc pentru greşelile altora.
Cu rele şi bune
Viaţa e aşa cum e…





5-6 feb.2004





Viaţa e…
( versiune optimistă )


Viaţa e un mister
încă de la început
şi e frumoasă când e dorită.
Viaţa e un curcubeu
mai ales atunci când te afli
în dimineaţa vieţii.
Atunci vezi doar culorile calde
şi plăcute din el.
Viaţa e un spectacol
pe scena căruia
joacă un rol fiecare din noi,
unii mai bine, alţii mai rău.
Viaţa e superbă,
atunci când eşti iubit şi iubeşti,
e ca o rază de soare
care mângâie nişte trandafiri.
Viaţa e minunată,
având părinţii lângă tine
şi prieteni adevăraţi.
Viaţa e o încântare,
când eşti sănătos şi voios.
Viaţa e ca o floare de colţ,
de care e bine să ai grijă
căci ai doar una
şi trebuie să o trăieşti.
Viaţa e ca o melodie,
care îţi bucură sufletul
dacă ştii şi poţi
să profiţi de ea.
Viaţa e aşa…

13 – 14 feb.2004
Tu


Tu eşti soarele
care mă încălzeşte.
Tu eşti albastru cer
din zilele de vară.
Tu eşti vântul,
care îmi mângâie părul.
Tu eşti pământul,
pe care nu îndrăznesc
să-l calc.
Tu eşti apa de trandafiri
în care îmi scald chipul
dimineaţa.
Tu eşti focul
ce arde înăuntrul meu.
Tu eşti apusul şi răsăritul
de pe plaja vieţii mele.
Tu eşti forţa
de a merge înainte.
Tu eşti bucuria şi tristeţea,
care mă face să ştiu că trăiesc.
Tu mă faci să zbor
precum o ciocârlie,
care îşi varsă trilurile
prin mulţimea florilor din câmpie.
Tu eşti pădurea înverzită
prin care ador să mă plimb.
Tu eşti cea mai frumoasă orhidee,
pe care visam să o văd.
Tu eşti lacrima
ce nu vrea s-o las
să plece din ochiul meu.
Tu eşti zâmbetul
care nu vreau
să-l pierd niciodată.
Tu eşti sufletul
pe care îl caut mereu.
28 feb.2004
Îndrăgostit

Îndrăgostit este cel
ce vede în jurul lui
doar chipul iubitei.
El este cel care are impresia
că timpul stă pe loc,
pământul nu se mai roteşte,
inima îi bate mai tare
când se apropie ora întâlnirii.
El ar putea face o coroniţă
din raze de soare
sau ar putea înota
până în adâncul oceanului
să adune cele mai frumoase perle
şi să-i facă iubitei
un colier superb din ele.
Pentru el, nimic nu e imposibil,
atunci când iubeşte.
Când soseşte clipa întâlnirii,
nimic nu-i stă în cale,
ar putea trece munţi înalţi,
văi adânci, pline cu râuri,
câmpii imense, cu lanuri de grâu
şi dealuri încărcate de viţă-de-vie,
toate astea le-ar putea parcurge
într-o singură clipă.
Îndrăgostitul vede viaţa în roz
şi ar dori ca toată lumea
să o vadă aşa
şi chiar mai mult,
să fie mai optimistă
şi mai veselă,
mai plină de bunătate
şi mai înţelegătoare.
Tot el ar vrea ca fiecare clipă,
să o trăiască numai cu persoana iubită,
iar când nu se poate,
el devine trist,
nu mănâncă, nu bea,



nu doarme,
nu mai are pic de linişte
şi se gândeşte numai la ea.
Dacă-i aude vocea,
atunci toate astea dispar
şi se gândeşte că e minunat,
e înălţător să fii îndrăgostit.






6-17 martie 2004


























Declaraţie de dragoste
( versiune scurtă )




Aş vrea să pot să scriu
Pe suprafaţa lunii
Cu un marker „Te iubesc”,
Ca pe timpul nopţii
Să poţi citi acest mesaj.
Pe timpul zilei,
Aş vrea să-ţi scriu
Pe suprafaţa soarelui
Cu un cub de gheaţă „Te iubesc”
Şi acest mesaj să-l poţi citi
Pe toată durata zilei
Vreau ca prin aceste mesaje
Să-ţi demonstrez cât de mult
„TE IUBESC ! ”






03 mai 2004













Declaraţie de dragoste
( versiune lungă )



Din clipa în care te-am văzut
Totul s-a schimbat radical.
Trebuie să-ţi mărturisesc
Că din clipa aceea nu mai sunt eu,
Cea care am fost.
Am învăţat toate lucrurile frumoase
Datorită ţie şi numai ţie.
Am început să cunosc limbajul florilor,
Semnificaţia culorilor,
Mirajul stelelor şi
Cele mai adânci mistere
Mi s-au dezvăluit.
M-ai învăţat că ploaia
Are o melodie a ei,
Că un zâmbet e mai preţios
Decât orice alt cadou,
Orice vis poate deveni
O realitate minunată
Şi că un porumbel poate zbura,
Chiar dacă are o singură aripă.
În ochii tăi vreau să mă înec,
Ca să fiu salvat de sufletul tău.
Aş vrea să îţi pot săruta buzele,
Precum o face roua pe flori, dimineaţa.
Aş vrea să-ţi fiu dragă pe vecie
Să trăim iubirea noastră din plin
Şi aş mai vrea să îţi dăruiesc
Un trandafir din grădina sufletului meu,
Care, de fapt, îţi aparţine doar ţie.
Când se întâmplă să nu te văd
Clipele îmi par ore,
Orele par zile,
Zilele par săptămâni,
Iar săptămânile par secole.
Dacă vrei să mă pedepseşti,
Atunci nu mă lăsa să te văd.
Mă topesc şi reînviu
Doar pentru tine,
Pentru că tu eşti
Tot ce am pe lume,
Eşti comoara cea mai de preţ a mea,
Pe care n-aş da-o nimănui,
Chiar dacă mi-ar lua viaţa,
Căci viaţa mea fără tine
Nu ar mai avea sens.
Aş vrea sa-ţi pot dărui
Tot ce am mai bun pe lume,
Dar sunt o simplă muritoare,
Care îţi spune din tot sufletul
Cele mai frumoase cuvinte
Şi acestea sunt:
„TE IUBESC !”







12 mai 2004















Iubirea


Iubirea e un curcubeu
Cu mii de nuanţe,
Care te vrăjesc
Prin puritatea lor.
Iubirea poate fi
Atât de puternică,
Încât poate muta munţii
Şi poate fi atât de fragilă,
Încât un vânt o poate distruge.
Iubirea e o floare gingaşă,
Care te poate urca în al nouălea cer,
Dar te poate şi coborî
În prăpastia întunecoasă şi rece.
Iubirea e un glob de cristal,
Care se află pe o tavă
În echilibru instabil,
Astfel că în orice moment,
Dacă nu eşti atent,
Globul se poate sparge
În mii de fragmente.
Iubirea te împiedică să vezi
La partenerul tău defecte.
Ele pot fi mari sau mici,
Pot fi tolerate sau corectate,
Pe parcursul timpului.
Iubirea poate fi extraordinară
Când e sinceră şi
E bazată pe încredere,
Când cele două elemente lipsesc,
Atunci nu există iubire.
Iubirea e ca o şampanie
Din care dacă bei cu măsură
E bine.
Dacă abuzezi,
Atunci te îmbeţi
Şi nu mai vezi ce-i frumos
Din ea.
Iubirea are coborâşuri
Şi urcuşuri,
Dacă persoanele ştiu sa-şi împartă
Greutăţile în doi,
Atunci este minunat.
Dacă nu, poate fi
Un drum fără sfârşit.
Iubirea e o flacără
Care dacă nu e menţinută,
Continuu,
Moare.
Inima rănită de iubire
Se vindecă foarte greu,
Dar tot prin iubire.
Iubirea e un sentiment înălţător,
Pe care trebuie să ştii
Să-l preţuieşti.
Iubirea e un foc de artificii
Care trebuie trăit frumos,
La intensitate maximă,
Dar fără a răni pe nimeni.
Paradoxal sau nu,
Iubirea e un rău necesar,
Fără de care viaţa omului,
Nu are sens.






23 iunie 2004








Iluzii






Iubire
spLendoare
dUrere
Ziuă
sInceritate
sentImente


Iluzie, tu, fata morgana,
Care dispare când crezi că este aproape,
Tu, frumoasă nălucă,
Ce doare foarte tare,
Voi, iluzii dragi şi scumpe,
Fără de care viaţa ar fi
Un imens pustiu,
Iluzii, iluzii, iluzii…




29 iulie 2004












Timpul




O secundă irepetabilă,
Un minut inegalabil,
O oră incomparabilă,
O zi neasemuită,
Un an extraordinar,
Un deceniu unic,
Un secol fără seamăn,
Un mileniu nepereche,
Toate acestea ar trebui
Să fie cu putinţă, dacă omul
Ar şti să trăiască viaţa
Ca pe o competiţie,
La sfârşitul căreia
Am fi toţi învingători.
Moşul tânăr,
Cu ambiţie şi dragoste de viaţă,
Şi tânărul îmbătrânit,
De plictis şi blazare
Sunt cele două paradoxuri umane,
Care dăinuiesc pe pământ
Şi nu ştiu care dintre ele
Au dreptate
Doar el, timpul, va hotărî.



29 iulie 2004.








Cui îi pasă




Cui îi pasă,
Când o tânără plânge,
Sau când râde,
Când are iluzii,
Ori deziluzii,
Când lumea-i la picioare,
Sau când „lumea cade pe ea” ?
Cui îi pasă, dacă unei tinere
I s-au frânt aripile,
Sau dacă i-au crescut recent ?
Cui îi pasă, dacă o floare
Mai înfloreşte sau nu,
Dacă soarele e auriu,
Sau e portocaliu,
Cerul e albastru,
Ori e mov,
Luna e argintie,
Sau e cenuşie ?
Cine mai vede toate amănuntele ?
Cui îi mai pasă …?




12 august 2004.








Gânduri, gânduri….


Stând pe patul meu de suferinţă
Mă gândesc adesea la suferinţa altora,
Dar şi la suferinţa mea proprie.
Poate că nu mă credeţi,
Dar visez cu ochii deschişi
La un an extraordinar din viaţa mea,
La un deceniu de prietenie,
Ce mult mi-ar plăcea şi mie să fie,
La un secol de tandreţe,
La o eternă tinereţe,
La un mileniu de iubire,
Sursă de nesecată fericire.
Toate aceste dorinţe sunt doar nişte vise,
Care ştiu că sunt imposibile,
Dar totuşi sunt visele mele.
Mă gândesc ce extraordinar ar fi,
Dacă un nevăzător ar putea vedea,
Dacă un surdo-mut ar putea vorbi,
Dacă un imobilizat ar putea fugi
Şi ar putea simţi vântul prin păr.
Dacă toate aceste persoane ar putea face
Lucrurile pe care şi le-ar dori din tot sufletul,
Atunci ar fi chiar fericirea supremă.
Dar pentru că suntem pe pământ,
Şi nu în cer,
Şi pentru că aici există durere şi întristare,
Spun cu glas tare, că dacă nu s-ar ţine cont
De toate aceste dizabilităţi şi necazuri,
Atunci ar triumfa talentul, iubirea
Şi chiar fericirea.
Până când nu vom învăţa că toţi
Suntem egali şi oricui i se poate întâmpla
Oricând un accident, nu vom şti niciodată
Prin ce trec semenii noştri loviţi de destin
Sau de o neglijenţă medicală,
De o clipă de neatenţie la volan,
Sau pur şi simplu de o problemă genetică.
Talentul, iubirea şi încrederea
Ar trebui să fie învingătoare mereu
Şi să conducă la o anumită linişte
Şi la o fericire ideală.
Talentul ar trebui să fie recunoscut,
Indiferent de unde vine, ba chiar mai mult,
Ar trebui să fie sprijinit şi încurajat.
Prinţesa cu picioarele rotunde,
Care este închisă în castelul ei de fildeş
Împotriva voinţei sale,
Vă spune : Dragii mei cititori
Să iubiţi şi să fiţi iubiţi,
Aşa cum meritaţi fiecare dintre voi.
Şi mai trebuie să ştiţi că ea
A fost rănită,
Ea a fost lovită, înjunghiată pe la spate,
Dar cu toate astea s-a ridicat
Şi a mers mai departe,
Şi mai departe …
Ea crede în iubire,
Ea crede în tandreţe,
Crede în talent
Şi crede-n fericire.
Ea caută neîncetat
Şi mai speră încă să găsească
Undeva, cândva,
Un suflet pereche.







06 sept. 2004





Bunica mea



Cuvintele sunt prea sărace
pentru a exprima toată dragostea
ce aş vrea să o cuprind în ele.
Aş vrea să-ţi mulţumesc
pentru tot ceea ce ai făcut şi faci
pentru mine.
Mi-ai zâmbit
atunci când sufletul meu
era răvăşit.
M-ai mângâiat
atunci când am fost întristată.
M-ai încurajat
atunci când aripile mele
mi-au fost frânte.
M-ai sfătuit
atunci când sufletul meu rebel
nu-şi găsea liniştea şi pacea.
De la tine am învăţat
că bunătatea, credinţa şi iertarea
sunt cele mai importante lucruri
pentru un om.
Eşti speranţa,
eşti bucuria şi
mâna mea cea dreaptă.
Pentru toate acestea aş vrea
să-ţi MULŢUMESC !
Bunica mea.



5-18 feb. 2005









Mama mea




Mamă eşti pe lume
tot ce-i mai frumos
şi mai scump.
Eşti raza de soare,
care-mi luminează cărarea vieţii
prin pădurea întunecoasă
şi plină de capcane.
Ai fost mereu alături de mine,
Ai zâmbit când am zâmbit eu,
Ai plâns atunci când am plâns eu,
M-ai sprijinit când îmi era greu.
M-ai învăţat să zbor,
când nimeni nu-mi dădea o şansa.
M-ai învăţat să cred în vise,
chiar dacă ele păreau de nerealizat.
M-ai învăţat să privesc cerul albastru,
să nu mă tem de norii grei,
să iubesc trandafirii,
chiar dacă ei au spini.
Să iubesc zborul lin al păsărilor,
chiar dacă uneori li se frânge o aripă,
dar niciodată, ele nu se dau bătute,
ci caută sa-şi continue zborul.
M-ai ajutat să nu-mi fie frică
Aceasta eşti tu, draga mea MĂMICĂ.




05 martie 2005.


Suflete – Stele

Acum exact un an,
din ochiul meu întristat
a pornit o lacrimă neascultătoare,
pentru acei tineri care s-au dus la stele,
ca universul să fie plin de tinereţea
şi de puritatea sufletelor lor.
Iubeau muzica, dansul şi
aveau multe visuri,
care, din păcate, nu s-au mai realizat.
Cei care au fost ne privesc acum de sus, din cer
şi nu ştiu dacă sunt încântaţi de ceea ce văd.
Ei s-au stins cu foarte mult zgomot,
dar, sper eu, că nu au făcut-o în van.
De ce nu-i păstrăm în memorie ?
De ce nu învăţăm din lecţiile
pe care viaţa ni le dă ?
Mamă, soţie, iubită, prietenă, voi aţi rămas
nemângâiate, triste, fără de nădejde,
pentru că aţi pierdut tot ce aţi avut
mai scump şi mai drag pe lume.
Lacrimi de cristal se transformă în steluţe argintii,
care nu se topesc nici la căldura unei raze de soare.
Voi toţi cei care aţi plecat dintre noi prematur,
v-aţi transformat din muritori în eroi.
Pe voi nimeni nu are voie să vă uite,
ci ar trebui să scrie pe cer cu litere aurii,
numele vostru, al fiecăruia dintre voi
şi undeva mai jos cu litere mari:
“ Dumnezeu să vă odihnească în pace !”



11 martie 2005









To a true friend


When I thought that hope was gone,
And I had no one to rely on,
You came like a guardian angel
And brought sunshine to my life.
Hope is frail,
But hope is strong,
When you want to go on,
It makes miracles happen
In a world of fear and cold.
With a smile and a kind word
You can make the difference
Between sadness and pure joy.
May all the happiness,
You so generously give around,
Return with double power to you
And make you shine for many others, too.





12 mai 2005











Unui prieten adevărat




Când credeam că speranţa a dispărut
Şi că nu mai aveam nici un sprijin
Ai apărut ca un înger păzitor
Şi mi-ai adus lumina în viaţa mea.
Speranţa e fragilă
Şi totuşi puternică
Doar să doreşti să mergi mai departe.
Speranţa face minuni
Într-o lume a frigului şi răcelii.
Printr-un zâmbet şi o vorbă bună,
Poţi face deosebirea
Între tristeţe şi bucurie pură.
Fie ca întreaga fericire
Pe care-ai oferit-o cu atâta dărnicie
Să se întoarcă înzecit la tine
Aducând lumină şi în viaţa celorlalţi.




17 mai 2005















La aniversare

La ceas aniversar
Aş vrea să îţi urez
Multă, multă sănătate,
Că-i mai bună decât toate,
Fericire şi iubire,
Spor şi dăruire,
Viaţă lungă, armonie,
Multă, multă veselie,
Hărnicie de albină
Ca pentru o gospodină.
Să iubiţi, să fiţi iubiţi
Precum pomii-nfloriţi
La mulţi ani şi să trăiţi !




16 iunie 2005



















Iarna

Prima fiică a anului
A sosit cu paşi vioi
Şi s-a instalat la noi.
Albă, pură, ca o zână
Ea ne-adună împreună
În jurul bradului împodobit
Alături de copilul iubit.
Flori de gheaţă, ţurţuri
Ne-au împrejmuit.
Lumini colorate, globuri
Ne-au vrăjit.
Nenumărate cadouri
Pe toţi ne-au mulţumit.
Cetină de brad, cristaline glasuri
Ne încântă cu a lor colind sfânt.
Totdeauna Crăciunul ne-a încântat,
Iar pe copii i-a bucurat.
Suflete singure nu pot trăi
Pe deplin marea veselie
Şi nici nu pot sărbători
Cum se cuvine imensa bucurie
A vestirii Naşterii Domnului.
Clinchetul de zurgălăi
Se aude printre văi
Ne cheamă cu mic cu mare
La o sfântă sărbătoare.


16-23 iunie 2005









Primăvara

Adolescenta visătoare
Care vine cu alaiul de flori
Ne bate în geam cu petale de ghiocei.
În mantia sa, care alunecă pe pământ,
Are multe picături de rouă
Şi mai are un covor floral,
Deosebit de frumos.
Ea aduce speranţa învierii naturii
Şi totodată speranţa în OM.
Pomii înmuguresc,
Florile înfloresc,
Păsările ciripesc,
Abia întoarse din ţările calde.
De fiecare dată e aceeaşi,
Şi totuşi altfel.
E unică.
Frumuseţea şi prospeţimea ei
E sursă de energie lăuntrică
Şi bucuria de a trăi.
Şi cei ca mine,
Uită pe moment tot răul
Şi se bucură pe deplin
De venirea ei.




06 iulie 2005










Vara

Tânăra zglobie şi veselă
Vine cu concedii şi vacanţe.
Anotimpul este deosebit de frumos
Şi de luminos.
Ea începe cu o zi internaţională
Care ar trebui să fie
O zi fericită pentru toţi copiii.
Ploaia caldă de vară
Are ceva miraculos
Şi este ca o melodie dulce.
Plimbările sub clar de lună
Sunt atât de romantice
Şi de frumoase,
Încât nimeni nu le poate refuza.
Un răsărit sau un apus de soare
Sunt adevărate miracole
De care suntem vrăjiţi.
Tânăra copilă ne pune
Cireşe la urechi
Şi ne face cu ochiul
Să ne avântăm în valurile mării
Sau pe cărări de munte răcoroase.
Oamenii speciali profită
De timpul frumos de-afară
Pentru a-şi face prieteni noi
Şi pentru a putea admira
Florile dragostei, trandafirii,
Crinii regali şi gladiolele, care
Sunt adevărate comori ale privirii.
Vară, tu, eşti minunată
Şi de toţi mult aşteptată !



08 iulie 2005



Toamna


Domnişoara melancolică,
Cu frumuseţi nebănuite
Se apropie cu paşi repezi.
Ea are o superbă mantie
Din frunze colorate în nuanţe diferite ;
Crizantemele sunt nişte regine
Care domină curţile oamenilor.
Ploile reci şi morocănoase
Ne trimit în case repede.
Păsările pleacă în stoluri
Brăzdând cerul înnourat
Spre tărâmuri mai calde.
Mustul bolboroseşte
Şi e dorit de toţi,
Gospodinele muncesc din greu
Pentru a face bunătăţile
Pe care le vom savura cu plăcere
În serile lungi de iarnă.
Copiii se adună în jurul şcolilor,
Magnetul cunoştinţelor îi atrage.
Natura moare
Pentru a renaşte primăvara viitoare,
Căci orice sfârşit e un început.
Oamenii “cu picioarele rotunde”
Nu se pot bucura de frumuseţea toamnei
Pentru că destinul lor
E asemănător cu al tău,
Toamnă !


19-23 iulie 2005






Un zâmbet, un gând…




M-a sfătuit odată o prietenă
Să zâmbesc cât pot de mult şi
Să am numai gânduri bune,
Căci nu costă nimic,
Ci doar aduc o mare bucurie
În sufletul celor care îl primesc.
Un sentiment curat şi sincer
Face mult mai mult
Decât o maşină de lux.
Un simplu şi banal apel telefonic,
Primit la momentul potrivit,
Este mai important
Decât o vilă luxoasă.
O floare culeasă din grădina sufletului tău
E o nestemată adevărată
Pentru o tânără cu picioarele rotunde.
Prietenia dezinteresată
E mai presus
Decât toate comorile lumii.
Aşadar, oameni buni,
Haideţi să zâmbim mai mult
Şi să gândim pozitiv !



14-26 august 2005










E toamnă iar !

E toamnă iar
Şi sufletul meu e trist,
Pentru că toamna îmi dă o stare
D evan zbuciummn.
O frunză gălbui – aurie
Dusă de vânt
Poate fi un vis pierdut
Al unui tânăr.
Orice vânt duce cu el
O parte din speranţele
Avute de noi oamenii.
Toamna e melancolie,
Toamna e deziluzie,
E tristeţe,
E frig,
E singurătate.
Dispariţia frumoaselor flori
Ne sărăcesc privirea.
Toamnă, toamnă,
Tu eşti dulce – amăruie,
Tu eşti picătura de pelin
Într-o mare de chin
Care duce dorul lin.



21-26 oct. 2005






Întrebări

Cine sunt eu de fapt ?
Ce caut eu pe acest pământ ?
Care e misiunea mea ?
Sunt eu copacul
la umbra căruia
nu creşte nimic ?
Sau sunt o floare timidă,
care vrea să crească
la umbra unui copac ?
Sunt eu în măsură
să fac lumea puţin mai bună ?
Sau poate, sunt prea visătoare
pentru lumea în care trăiesc.
Sunt şi eu un haos ?
Sau sunt acea persoană,
care poate face din haosul lumii
o lume mai ordonată,
mai frumoasă, mai minunată ?
Poate sunt întrebări prosteşti,
sau poate, sunt fireşti.
Nu ştiu !
Eu vreau să fiu ce am fost
şi poate şi mai bună decât am fost,
dar asta numai timpul o va hotărî.
Misiunea mea nu ştiu care e.
Căutarea mea continuă.
Sunt ceea ce Dumnezeu vrea să fiu.
Dar totuşi cred
că, dacă am reuşit
să provoc un zâmbet,
să aduc fericirea cuiva,
măcar şi pentru o clipă
acea clipă îmi aduce nemurirea ;
şi viaţa mea nu a fost
în zadar.


14 nov. 2005