Celor dragi mie 

Mi-aș dori să fiu

Pentru cineva

O rază de floare, 

Cu bobițe de rouă aurii

În grădinița sufletului. 

Acea persoană 

Este specială,

Deoarece eu am nevoie

De îngrijiri deosebite,

Fiind o rază de floare,

O floare deosebită, unică... 

Dar știți ceva?

Eu acum mi-am dat seama 

Că sunt o norocoasă 

Și o binecuvântată, 

Căci mă aflu 

În sufletele a două ființe 

Care mă iubesc  necondiționat, 

Cu fiecare celulă din trup, 

Până la sfârșitul sfârșitului, 

Și poate, chiar și după, 

Mă refer, desigur, 

La iubiții mei părinți. 

Îi mulțumesc lui Dumnezeu 

Că mi i-a hărăzit 

Și lor, pentru dragostea, 

Grija și sprijinul neîncetat. 

19.09.2020

 O zi pierdută 

O zi pierdută  

E atunci când 

Nu faci ce-ți place

Sau nu zâmbești 

Nici măcar o clipă.

O zi pierdută 

E când nu spui o vorbă bună 

Celui ce are nevoie, 

Ori când nu realizezi

Faptele cele bune

Oricând, oriunde și oricui. 

O zi pierdută 

Este când nu vezi soarele, 

Chiar dacă el

Strălucește pe cer. 

 

O zi pierdută 

E cea în care, 

Deși auzi glume bune 

Și toți se amuză 

În jurul tău, 

Numai tu nu râzi. 

O zi pierdută 

Este când nu te mai bucuri

De spectacolul naturii 

Mereu surprinzător, 

De fiecare dată altul. 

O zi pierdută 

E atunci când nu mulțumești 

Celui de Sus

Pentru tot ce ți-a dat

Și pentru ce-ți va da.  

O, Doamne, câte zile pierdute

Am în viața mea! 

17.09.2020

 Câteva întrebări retorice

Doamne, 

De cât timp

Mai avem nevoie, 

Să învățăm

Să ne bucurăm 

De ce avem 

În viața noastră? 

 

Doamne,

De ce nu devenim

Muți și surzi

La clevetirele și răutățile 

Celor din jur? 

Doamne, 

Când îi vom prețui 

Pe cei dragi

Atunci când sunt lângă noi

Și nu după ce ei devin

Îngerii noștri păzitori? 

Doamne, 

De ce irosim timpul

În lucruri mărunte

Și neimportante, 

În loc să ne bucurăm

De fiecare clipă,

Oră, zi, săptămână,...,

Deoarece sunt darurile tale

Pentru noi, oamenii? 

Doamne, 

IARTĂ-MĂ, 

Pentru că îți ocup timpul 

Cu întrebări retorice,

Însă copilul din mine  

Nu-mi dă pace,

E curios, e jucăuș

Și încăpățânat... 

16-17.09.2020

Omul, precum izvorul

Dacă ar fi
Omul, precum izvorul
Care ar dărui
Fără să ceară 
Nimic în schimb,
Ar fi ideal.
Omul, precum izvorul,
Ce nu emite judecăți
Față de nimeni,
Ci își urmează cursul,
Ar fi minunat.
Omul, precum izvorul
Depășind toate obstacolele
Pe care natura și viața
I le pune în cale,
Ar fi extraordinar.
Omul, precum și izvorul
Are unicitatea
Și puritatea
În inima muntelui
Din care țâșnește,
El poate da naștere
La cea mai spectaculoasă
Și mai frumoasă cascadă
Creată de Dumnezeu
Pe pământ. 
La fel se întâmplă și cu omul,
El caută să fie mereu
La înălțimea așteptărilor altora,
Dar și la propriile standarde.

31.08.2020 - 01.09.2020