151. Niște întrebări 

Oare de ce avem senzația 

Că timpul se grăbește

Sau, poate, ne propunem

Să facem prea multe

Într-o perioadă scurtă?  

De ce îi creează omului

Atât disconfort și teamă 

Misteriosul întuneric?

De ce razele soarelui

Înveselesc indiferent 

De starea noastră de spirit?

Oare de ce trăim stresați, 

Cu nervii întinși la maximum, 

Gata în orice clipă de scandal?

De ce nu mai zâmbim 

Tuturor oamenilor

Și plantelor

Ori, poate, am uitat 

Cum să schițăm un inegalabil,

Frumos, gratis 

Și inocent gest?  

Uneori mă întreb, 

Văzând câte se întâmplă

În lumea asta mare, 

Oare am uitat  

Să fim oameni?

Am șters din vocabular

Cuvântul omenie?

Am pus aceste întrebări, 

Deoarece ele mă frământă, 

Dar nu aștept răspunsuri, 

Sunt doar niște întrebări… . 

28-29.11.2022

Mioara Laura Pârvu 

150.  Drumul fericirii 

Fiecare persoană căută

Acest minunat 

Și extraordinar

Drum al fericirii. 

Toți speră să-l găsească 

În exterior, 

Când el este de fapt, 

În interiorul nostru. 

Pentru a-l afla, 

Ar fi necesară 

O aspirație arzătoare,

O năzuință neclintită 

Și o cercetare continuă, 

Ce nu ar trebui 

Să se oprească vreodată.

Drumul fericirii

Are urcușuri

Și coborâșuri multe.

25-26.11.2022

Mioara Laura Pârvu   

149. Busola sufletului 

Pentru mine, 

Poezia e busola sufletului, 

Iar în loc de puncte cardinale, 

Sunt așezate 

Liniștea, 

Vioiciunea,

Candoarea    

Și frumosul. 

Este busola poetului, 

Care vrea să vadă,

Doar ce-i minunat 

Și bun în om. 

25.11.2022

Mioara Laura Pârvu  

148. Să renaști 

Să renaști din propria cenușă, 

Precum pasărea Phoenix, 

E cel mai frumos lucru, 

Pe care Dumnezeu ni l-a dăruit.    

Să te poți ridica, 

Iarăși și iarăși, 

Să zbori, să râzi, 

Să iubești, să cânți,

Să poți ajuta 

Și chiar să generezi bine,

Să realizezi din plăcere

Ceea ce faci,

Să găsești puterea lăuntrică, 

Să-ți atingi toate obiectivele

Sau măcar, o parte din ele, 

Este o trăire măreață. 

Să înfăptuiești din iubire

Și din credință frumosul, 

În viața ta și a altora, 

E treaba cea mai importantă 

Pentru tine, omule drag! 

24.11.2022

Mioara Laura Pârvu 

147.  În sufletul meu

Când sufletul e melancolic

Și e măcinat de griji, 

Incertitudini și multe  gânduri, 

Nici creațiile nu pot fi altfel. 

Pe cerul sufletului meu 

Sunt acum nori negri, 

Care alungă veselia, 

Optimismul și încrederea. 

Simt nevoia să îngenunchez

În catedrala sufletului meu 

Și să mă rog smerit 

Lui Dumnezeu, 

Ca să treacă 

Cât mai repede, 

Perioada aceasta grea, 

Vremea asta rea. 

Să domnească în sufletul meu

Din nou veselia, 

Optimismul și încrederea 

Pentru un timp nelimitat, 

Desigur, cu îngăduința

Tatălui Ceresc.

Doamne, Doamne,

Te rog mult, ajută-mă! 

22-23.11.2022

Mioara Laura Pârvu 

146. Prietenul adevărat 

Prietenul adevărat simte

Când ești bucuros 

Ori ești trist. 

Tot el știe  

Când să vorbească 

Sau să tacă. 

Prietenul adevărat cunoaște 

Când să te sfătuiască 

Ori să te lase puțin în pace. 

De asemenea, el 

Râde și plânge 

Împreună cu tine. 

Prietenul adevărat apare, 

Fără invitație, 

Când te aștepți mai puțin, 

Făcându-ți o surpriză 

Și se retrage discret, 

Când observă că e în plus

Sau că e insistent. 

Prietenul adevărat este

O mângâiere de înger 

Trimis de Dumnezeu, 

Ca să te aline

Și să te ajute 

În momente dificile,

Dar și în clipe de bucurie. 

19.11.2022

Mioara Laura Pârvu 

145. Ce pot face… 

Stând cuminte  

Pe patul suferinței mele, 

Trimit iubire, 

Optimism 

Și încredere, 

Celor care au nevoie, 

Mai mare de ea, 

Pe care Dumnezeu 

A pus-o în mine. 

Doar atât pot să fac, 

Eu singură, 

Fără ajutor. 

A! Mai pot să mă rog

Pentru toți cunoscuții, 

Dar și pentru cei 

Mai puțin norocoși. 

Să nu o luați ca pe o laudă, 

Ci ca fapt obișnuit, vă rog! 

Aa! Și mai pot zâmbi, 

Din toată ființa mea, 

Tuturor oamenilor, 

Care îmi calcă pragul. 

Pot privi 

Un răsărit de soare,

Extraordinar, 

Tot din camera mea. 

Aaa! Mai pot gândi frumos

Despre lume și viață, 

Despre oameni… 

Ce mai pot face singură, 

E să creez 

Și să creionez lumea

În care eu aș vrea 

Să trăiesc! 

17–18.11.2022

Mioara Laura Pârvu   

144. Salvează un suflet 

Să poți salva un semen, 

Prin anumite profesii, 

E un lucru minunat. 

Poți schimba starea unui om

Și poate, chiar viața, 

Printr-un zâmbet, 

Un cuvânt

Venit din suflet, 

Un simplu gest prietenos.

Fiecare om e un univers, 

În consecință,

Dacă am salva, 

Măcar un singur om, 

Într-o viață, 

Am putea salva tot universul. 

Să nu ne dăm la o parte 

Din a face binele

Fără a aștepta 

Nimic în schimb, 

Și fără a ne mândri cu asta. 

Tatăl nostru Ceresc 

Vede și știe tot. 

Salvând un suflet 

Îți pui o comoară în cer. 

15-16.11.2022

Mioara Laura Pârvu 

143. Iubirea, brățară de aur

Iubirea e o brățară de aur,

Pe care o avem 

Fiecare persoană. 

Noi o putem înfrumuseța

Sau o putem murdări, 

Doar de noi depinde. 

Făcând fapte bune 

Din dragoste pură 

Și necondiționată,

Adăugăm o pietricică prețioasă 

Ori semiprețioasă, 

La brățarica noastră.

Indiferența,

Neimplicarea,

Invidia și răutatea, 

Pun automat 

Noroi, praf

Și chiar rugină 

Pe brățara de aur. 

Iubirea ne salvează,

Lipsa ei ne îngenunchează

Pe veci sufletul. 

Tatăl Ceresc ne vrea 

Iubitori, 

Iertători,  

Blânzi, 

Buni… 

Iubirea e brățara de aur, 

Ea este cea mai frumoasă 

Și mai de preț bijuterie

De care omul are nevoie. 

14.11.2022

Mioara Laura Pârvu 

142. A ierta

A ierta, 

Din toată inima 

Pe cineva, 

E foarte dificil 

Și e necesar 

Să iubești cu adevărat. 

A ierta 

Înseamnă,   

A te elibera pe tine însuți, 

De frustrări, 

De energii și de gânduri negative, 

De a-ți elibera sufletul 

De povara neiertării.

A ierta  

Este a șterge cu buretele 

Și de a-l stoarce bine, bine,

Până nu mai rămâne 

Nici cea mai mică urmă,

Din greșelile celuilalt. 

A ierta 

E îndemnul lui Dumnezeu, 

Tot mai greu de pus în practică, 

În vremurile noastre. 

A ierta 

E darul cel mai de preț, 

Care nu costă nimic,

Dar care îți dă 

O liniște sufletească 

Și o satisfacție enormă. 

12.11.2022

Mioara Laura Pârvu 

141. Infinitul    

Infinitul 

Unei clipe

E perceput diferit 

De fiecare dintre noi. 

Infinitul 

Sentimentului iubirii

E înălțător 

Și eliberator. 

Infinitul

Orizontului

E de-a dreptul copleșitor 

Și te impresionează 

Până la lacrimi. 

10-11 .11.2022

Mioara Laura Pârvu  

140. Să nu tăiați aripile

Să nu tăiați aripile cuiva

Prin gesturi, prin fapte

Ori prin cuvinte,

Deoarece e o crimă morală. 

Să ucizi visurile unui om, 

Doar din invidie

Sau din pură răutate

Ori doar să-i arăți 

Cât ești tu de mare și de tare, 

Nu-i un lucru bun, 

Creștinesc și frumos,

Nu câștigi nimic, 

Ba din contră, pierzi tot, 

În calitate de om. 

Încercați să dați 

Încredere, 

Celor care n-au, 

Sprijin, 

Chiar dacă nu-l cer, 

Dați Lumină, 

În ciuda densității întunericului

Și a puterii lui. 

Dacă puteți, construiți, 

Nu distrugeți!

09-10.11.2022

Mioara Laura Pârvu 

139. Responsabilitate 

Să te întorci la tine însuți, 

În vremuri de restriște, 

E un act de curaj 

Și de responsabilitate.

Să nu încarci pe nimeni

Cu propriile tale probleme, 

E o chestie, 

Pe care am învățat-o 

Mai de curând, 

Dar niciodată, 

Nu e prea târziu,

Nu-i așa? 

După ce ți le-ai rezolvat 

Tu singur problemele, 

Doar cu Ajutor Divin, 

Căci fără EL 

Nimic nu se poate, 

Atunci poți fi 

Mândru de tine 

Și-ți zici 

Cu glas lăuntric 

Și smerit:

"Mulțumesc Doamne,

Pentru ajutor!" 

"Tu și cu mine, Doamne,

Facem o echipă imbatabilă!" 

09.11.2022

Mioara Laura Pârvu   

138. Bucuria  

Bucuria vine din lucruri mărunte, 

Făcute zilnic, 

Cu precizia

Și perseverența

Unui metronom. 

Bucuria se întreține greu

Și durează o secundă, 

Deoarece nu avem 

Știința menținerii ei

În timp și spațiu. 

Noi, oamenii, știm multe, 

Mai învățăm, ne informăm, 

Cu toate acestea

Să păstrăm bucuria

Timp mai îndelungat, 

Ne e foarte dificil.

Ce bine ar fi 

Dacă ne-am însoți 

Mult mai mult

Cu bucuria 

Și cu sora ei, veselia, 

În viața de zi cu zi. 

Bine ai venit

Bucurie în sufletele 

Și în viețile noastre! 

07-08.11.2022

Mioara Laura Pârvu 

137.  Mă încăpățânez 

Mă încăpățânez    

Să visez, 

Să cred în oameni, 

În bunătatea lor,

Să nu văd ce-i urât 

Și negativ în semenii mei,

Însă realitatea 

Mă trage de urechi 

Și mă obligă să observ 

Ceea ce eu nu vreau. 

Realitatea e foarte crudă 

Pentru un suflet boem

Și sensibil ca al meu. 

Eu sufăr mult

Pentru orice animal bolnav 

Sau un biet copilaș, 

Care este abuzat fizic ori psihic. 

De ce trebuie să fiu 

Invadată de imagini 

Și gânduri distructive?

03-04.11.2022

Mioara Laura Pârvu 

136. Steluță călăuzitoare 

O, tu, steluță călăuzitoare 

Ce ai apărut 

Pe al nopții cer, 

Fii binevenită  

În a mea viață! 

Te rog să-mi fii, 

Lumina

De care am nevoie, 

Pe cărările întortocheate 

Ale vieții mele. 

Te mai rog să-mi fii, 

Nădejdea 

De a merge drept, 

Pe calea ce mi-a fost dată. 

Steluță călăuzitoare, 

Te implor să-mi fii, 

Motorul 

Care mă împinge 

Spre fapte bune, 

Și spre credință. 

Aș mai avea încă o dorință, 

Să-mi fii, 

Înger păzitor

Și un suflet drag 

Plecat dincolo, 

Căci acolo locuiesc

Sufletele pure, 

Nădăjduim, noi toți. 

Să mă ocrotești 

Și să-mi trimiți 

Doar ce-i frumos, 

Folositor și bun 

Pentru mine.

Îți mulțumesc frumos, 

Steluța mea călăuzitoare!

  

02-03.11.2022

Mioara Laura Pârvu  

135.  O rază de soare 

O rază jucăușă de soare 

M-a mângâiat blând 

Și mi-a dat binețe 

Dis-de-dimineață. 

M-am trezit bine dispusă 

Și cu chef de viață. 

Apoi am văzut cele mai dragi chipuri, 

Ale părinților mei 

Și a familiei extraordinare, 

Care îmi fac viața minunată

Și pentru care Îi mulțumesc 

Bunului Dumnezeu 

Și ÎL rog să-i țină sănătoși 

Cât de mult timp consideră EL. 

Eu, egoistă fiind, mi-aș dori

Ca ei să-mi fie alături 

Cât mai mult timp. 

O rază de soare 

Îți schimbă imediat

Starea de spirit, 

Ești mai vesel

Și, parcă, mai luminos, 

Omule, frumos! 

Raza mea de soare 

Este o rază de nădejde 

În Tatăl Ceresc, 

Rază de speranță 

Și de iubire 

Pentru o lume mai bună! 

02.11.2022  

Mioara Laura Pârvu 

134. Să vedem lumina 

Ce e dincolo de ceață

Și întuneric?

Cu siguranță, este cer senin

Și lumină, nădejde, credință. 

Curcubeul e mai frumos

Și mai strălucitor 

După o furtună strașnică.

Când mergi pe cărări de munte  

Întunecate și întortocheate, 

Iar când vezi în depărtare un luminiș  

Nu te bucuri? 

Ba da, te asigur, 

Că te simți mult mai în siguranță,

Mai încrezător în propriile forțe. 

Să vedem lumina

Și să fim, noi înșine,lumină 

Pentru cei din jur 

E o bucurie pentru noi toți. 

01.11.2022

Mioara Laura Pârvu