vineri, 9 aprilie 2010

O nouă creaţie ...

Povestea mea ...


O poveste clasicăm începe
cu „A fost odată...”.
Copii fiind ne făcea plăcere
istorioara citită de părinţi, bunici...
Povestea mea are
un altfel de „debut”.
Venirea mea pe astă lune
hotărât-a Domnul să fie
într-o zi superbă de februarie
în care soarele blând mângâia
şi imaculata zăpadă lipsea.
Povestea e specială, unică, irepetabilă,
iar eu sunt prinţesa
care-i captivă în propriul ei castel,
dar care reuşeşte să transmită lumii
sentimentele, gândurile, mesajele ei ...
de mică eu am fost „ capricioasă ”,
precum o zi de primăvară !
Sunt ca un porumbel
care, deşi are „o singură aripă”,
zboară înspre infinitul cerului
şi mă bucur de fiecare clipă
îngăduită de Dumnezeu pe acest pământ.
Învăţ de la fiecare om ceva bun,
căci sunt convinsă că fiecare
dintre noi avem câte-o nestemată
doar trebuie găsită şi pusă în valore ...
Mă simt ca o adolescentă
care vrea să cunoască cele mai frumoase
şi mai arzătoare sentimente,
care te fac să urci muntele cel abrupt
în ciuda faptului că am „picioare rotunde”.
IUBIREA, doar ea, îţi dă forţa
de a merge mai departe,
de a visa, de a împlini „minunile iubirii”.
M-am simţit ca o adevărată regină
de mai multe ori în viaţa mea
şi vă mărturisesc că a fost foarte plăcut,
dar cui şi cum să nu-i placă aşa ceva ?
Sunt o fericită şi o norocoasă
mulţi îmi spun şi chiar cred,
iar eu le spun tuturor că aşa este.
Până când am familia lângă mine
sănătoasă şi voioasă e perfect.
Ce a fost am văzut
ce este văd, trăiesc
ce va fi, voi vedea, voi trăi ...
Orice poveste se sfârşeşte
cu „Şi-am încălecat pe-o şa
şi v-am spus povestea aşa ”.
Poveştii mele nu-i cunosc finalul,
dar nici nu vreau ...
Eu ştiu că ce-i al meu
e pus de-o parte,
că Dumnezeu are grijă de noi ...
Continuă a mea poveste ...


26 – 27. 03. 2010

0049.

0049.  Vreau să-mi mulțumesc mie   Vreau să-i mulțumesc pentru tot  Lui Dumnezeu. Vreau să mulțumesc  Familiei mele  Pentru sprijinul total ...