157. Picură-mi, Doamne
Picură-mi, Doamne,
Mai multă credință,
Bunătate și bucurie
În al meu suflet.
Picură-mi, Doamne,
Un pic de limpezime,
Încredere și liniște
În a mea minte.
Picură-mi, Doamne,
Mult mai multă înțelegere,
Iertare și bunăvoință
Față de ceilalți.
Picură-mi, Doamne,
Acceptarea unor situații,
Pe care numai Tu, Doamne,
Le poți controla.
Te rog, Doamne,
Ascultă-mi cererile
Și ajută-mă,
Căci doar Tu poți.
Mulțumesc!
Amin.
21.12.2022
Mioara Laura Pârvu
156. Un Dar
Viața însăși
E un Dar
Și un miracol.
Ea, viața, fiind o călătorie,
Uneori e lină,
Alteori e plină de greutăți,
Dar din toate ar fi bine
Să ne învățăm lecțiile.
Sănătatea
Este cel mai de preț Dar,
De la Dumnezeu primit,
Pe care oamenii îl pierd
Foarte, foarte ușor,
Iar unii nu l-au avut nicicând.
Familia
E un alt Dar
Oferit de Tatăl Ceresc
Și de care o parte din semeni
Își bat joc de ea,
Iar alții și-o doresc o viață
Și nu o pot avea.
Iubirea și credința
Sunt două Daruri scumpe,
De la Doamne, Doamne venite,
Pe care nu le prețuim îndeajuns,
Când le avem,
Iar când le pierdem
Ne plângem de mama focului.
Alte Daruri
Pe care ni le putem
Face unii celorlalți
Și nu ne costă nimic
Ar putea fi:
Empatie, bunăvoință,
Zâmbete, veselie
Încredere, vorbe bune
Și multe, multe altele.
Orice Dar oferit
Cu inimă curată
Și cu bucurie,
Este bine primit
Și de cel mai posac om
De pe pământ.
12-13.12.2022
Mioara Laura Pârvu
155. Stare de spirit
Norii incertitudinii
Mă înconjoară,
Iarăși și iarăși,
Precum norii împresoară
Vârful muntelui,
La altitudini mari.
Îngrijorările
Și neliniștile mă cuprind
Și-mi tulbură
Liniștea fragilă a sufletului,
Din nou, și din nou.
Melancolia mă domină,
De ceva ani,
În această perioadă a anului,
Împiedicându-mă
Să mă bucur din plin
De minunatele sărbători
Ce se apropie.
Oare necredința mea
Să fie responsabilă
De această stare
Sau, poate, nu sunt
Așa de puternică
Cum am crezut eu?
Sunt doar un simplu om,
Cu un talant,
Pe care mi-aș dori
Să-l înmulțesc
Și să aduc un pic de bucurie,
Frumusețe și armonie,
Gingășie și blândețe,
Într-o lume tumultoasă
Ca a noastră.
10.12.2022
Mioara Laura Pârvu
154. Visul tău
Concentrează-ți toată energia
Către visul tău,
Care îți aduce
Mângâierea sufletului
Și forța
De a depăși obstacolele
Ce-ți pot apărea în cale.
Gândește-te la ce-ți face plăcere
Și muncește din greu,
Zi de zi,
Transpiră,
Dar nu renunța
Nici măcar o clipă
La visul tău.
Crede-n el cu toată ființa ta,
Mai mult, poartă-te
Ca și cum îl ai deja.
O să constați cu bucurie
Că visul se va realiza
Mult mai repede.
Aceasta e rețeta mea
Pentru a-ți îndeplini visul.
02-03.12.2022
Mioara Laura Pârvu
153. Tu faci diferența
Da, da, tu faci diferența
Omule, drag și frumos,
Talentat și inteligent.
Cu tine vorbesc,
Tinere cu dizabilități,
Spune lumii întregi
Ce gândești,
Ce simți,
Ce-ți dorești
Și ce te frământă,
Nu mai sta
Închis în camera însingurării!
Nu mai fi timid
Și rușinat
Că ești altfel,
Învață să râzi
Tu, împreună cu ceilalți
De diferențele
Care vă despart.
Nu e ușor, știu!
Dumnezeu ne vrea puternici,
Îndrăzneți, cu simțul umorului
Și să fii pregătit
În viață de orice.
Unicitatea în diversitate
Face traiul pe pământ
Mult mai interesant
Și mai incitant.
Tu faci diferența
Draga mea,
Dragul meu,
Pe această planetă,
În care suntem călători!
De Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, 3 decembrie, vă doresc tuturor o viață plină de evenimente frumoase, de culoare, de optimism și de încredere!
02.12.2022
Mioara Laura Pârvu
152. Faptele bune
Faptele bune
Sunt primite oricând,
În timpul anului,
Nu doar de sărbători.
Faptele bune
Constituie arvuna
Sufletului curat,
Atunci când sunt făcute
Cu iubire și cu smerenie,
Căci Dumnezeu știe
Și vede tot.
Faptele bune
Se consideră a fi
Timpul ce-l aloci
Unei persoane,
Care are nevoie
De o încurajare,
Ajutând un senior
La orice mic serviciu.
Nu doar oferind bani
Sau bunuri materiale
Poți face lucruri minunate.
Faptele noastre bune
Sunt comorile din cer
Care vor conta
În fața Tatălui Ceresc.
29.11-01.12.2022
Mioara Laura Pârvu
151. Niște întrebări
Oare de ce avem senzația
Că timpul se grăbește
Sau, poate, ne propunem
Să facem prea multe
Într-o perioadă scurtă?
De ce îi creează omului
Atât disconfort și teamă
Misteriosul întuneric?
De ce razele soarelui
Înveselesc indiferent
De starea noastră de spirit?
Oare de ce trăim stresați,
Cu nervii întinși la maximum,
Gata în orice clipă de scandal?
De ce nu mai zâmbim
Tuturor oamenilor
Și plantelor
Ori, poate, am uitat
Cum să schițăm un inegalabil,
Frumos, gratis
Și inocent gest?
Uneori mă întreb,
Văzând câte se întâmplă
În lumea asta mare,
Oare am uitat
Să fim oameni?
Am șters din vocabular
Cuvântul omenie?
Am pus aceste întrebări,
Deoarece ele mă frământă,
Dar nu aștept răspunsuri,
Sunt doar niște întrebări… .
28-29.11.2022
Mioara Laura Pârvu
150. Drumul fericirii
Fiecare persoană căută
Acest minunat
Și extraordinar
Drum al fericirii.
Toți speră să-l găsească
În exterior,
Când el este de fapt,
În interiorul nostru.
Pentru a-l afla,
Ar fi necesară
O aspirație arzătoare,
O năzuință neclintită
Și o cercetare continuă,
Ce nu ar trebui
Să se oprească vreodată.
Drumul fericirii
Are urcușuri
Și coborâșuri multe.
25-26.11.2022
Mioara Laura Pârvu
148. Să renaști
Să renaști din propria cenușă,
Precum pasărea Phoenix,
E cel mai frumos lucru,
Pe care Dumnezeu ni l-a dăruit.
Să te poți ridica,
Iarăși și iarăși,
Să zbori, să râzi,
Să iubești, să cânți,
Să poți ajuta
Și chiar să generezi bine,
Să realizezi din plăcere
Ceea ce faci,
Să găsești puterea lăuntrică,
Să-ți atingi toate obiectivele
Sau măcar, o parte din ele,
Este o trăire măreață.
Să înfăptuiești din iubire
Și din credință frumosul,
În viața ta și a altora,
E treaba cea mai importantă
Pentru tine, omule drag!
24.11.2022
Mioara Laura Pârvu
147. În sufletul meu
Când sufletul e melancolic
Și e măcinat de griji,
Incertitudini și multe gânduri,
Nici creațiile nu pot fi altfel.
Pe cerul sufletului meu
Sunt acum nori negri,
Care alungă veselia,
Optimismul și încrederea.
Simt nevoia să îngenunchez
În catedrala sufletului meu
Și să mă rog smerit
Lui Dumnezeu,
Ca să treacă
Cât mai repede,
Perioada aceasta grea,
Vremea asta rea.
Să domnească în sufletul meu
Din nou veselia,
Optimismul și încrederea
Pentru un timp nelimitat,
Desigur, cu îngăduința
Tatălui Ceresc.
Doamne, Doamne,
Te rog mult, ajută-mă!
22-23.11.2022
Mioara Laura Pârvu
146. Prietenul adevărat
Prietenul adevărat simte
Când ești bucuros
Ori ești trist.
Tot el știe
Când să vorbească
Sau să tacă.
Prietenul adevărat cunoaște
Când să te sfătuiască
Ori să te lase puțin în pace.
De asemenea, el
Râde și plânge
Împreună cu tine.
Prietenul adevărat apare,
Fără invitație,
Când te aștepți mai puțin,
Făcându-ți o surpriză
Și se retrage discret,
Când observă că e în plus
Sau că e insistent.
Prietenul adevărat este
O mângâiere de înger
Trimis de Dumnezeu,
Ca să te aline
Și să te ajute
În momente dificile,
Dar și în clipe de bucurie.
19.11.2022
Mioara Laura Pârvu
145. Ce pot face…
Stând cuminte
Pe patul suferinței mele,
Trimit iubire,
Optimism
Și încredere,
Celor care au nevoie,
Mai mare de ea,
Pe care Dumnezeu
A pus-o în mine.
Doar atât pot să fac,
Eu singură,
Fără ajutor.
A! Mai pot să mă rog
Pentru toți cunoscuții,
Dar și pentru cei
Mai puțin norocoși.
Să nu o luați ca pe o laudă,
Ci ca fapt obișnuit, vă rog!
Aa! Și mai pot zâmbi,
Din toată ființa mea,
Tuturor oamenilor,
Care îmi calcă pragul.
Pot privi
Un răsărit de soare,
Extraordinar,
Tot din camera mea.
Aaa! Mai pot gândi frumos
Despre lume și viață,
Despre oameni…
Ce mai pot face singură,
E să creez
Și să creionez lumea
În care eu aș vrea
Să trăiesc!
17–18.11.2022
Mioara Laura Pârvu
144. Salvează un suflet
Să poți salva un semen,
Prin anumite profesii,
E un lucru minunat.
Poți schimba starea unui om
Și poate, chiar viața,
Printr-un zâmbet,
Un cuvânt
Venit din suflet,
Un simplu gest prietenos.
Fiecare om e un univers,
În consecință,
Dacă am salva,
Măcar un singur om,
Într-o viață,
Am putea salva tot universul.
Să nu ne dăm la o parte
Din a face binele
Fără a aștepta
Nimic în schimb,
Și fără a ne mândri cu asta.
Tatăl nostru Ceresc
Vede și știe tot.
Salvând un suflet
Îți pui o comoară în cer.
15-16.11.2022
Mioara Laura Pârvu
143. Iubirea, brățară de aur
Iubirea e o brățară de aur,
Pe care o avem
Fiecare persoană.
Noi o putem înfrumuseța
Sau o putem murdări,
Doar de noi depinde.
Făcând fapte bune
Din dragoste pură
Și necondiționată,
Adăugăm o pietricică prețioasă
Ori semiprețioasă,
La brățarica noastră.
Indiferența,
Neimplicarea,
Invidia și răutatea,
Pun automat
Noroi, praf
Și chiar rugină
Pe brățara de aur.
Iubirea ne salvează,
Lipsa ei ne îngenunchează
Pe veci sufletul.
Tatăl Ceresc ne vrea
Iubitori,
Iertători,
Blânzi,
Buni…
Iubirea e brățara de aur,
Ea este cea mai frumoasă
Și mai de preț bijuterie
De care omul are nevoie.
14.11.2022
Mioara Laura Pârvu
142. A ierta
A ierta,
Din toată inima
Pe cineva,
E foarte dificil
Și e necesar
Să iubești cu adevărat.
A ierta
Înseamnă,
A te elibera pe tine însuți,
De frustrări,
De energii și de gânduri negative,
De a-ți elibera sufletul
De povara neiertării.
A ierta
Este a șterge cu buretele
Și de a-l stoarce bine, bine,
Până nu mai rămâne
Nici cea mai mică urmă,
Din greșelile celuilalt.
A ierta
E îndemnul lui Dumnezeu,
Tot mai greu de pus în practică,
În vremurile noastre.
A ierta
E darul cel mai de preț,
Care nu costă nimic,
Dar care îți dă
O liniște sufletească
Și o satisfacție enormă.
12.11.2022
Mioara Laura Pârvu
140. Să nu tăiați aripile
Să nu tăiați aripile cuiva
Prin gesturi, prin fapte
Ori prin cuvinte,
Deoarece e o crimă morală.
Să ucizi visurile unui om,
Doar din invidie
Sau din pură răutate
Ori doar să-i arăți
Cât ești tu de mare și de tare,
Nu-i un lucru bun,
Creștinesc și frumos,
Nu câștigi nimic,
Ba din contră, pierzi tot,
În calitate de om.
Încercați să dați
Încredere,
Celor care n-au,
Sprijin,
Chiar dacă nu-l cer,
Dați Lumină,
În ciuda densității întunericului
Și a puterii lui.
Dacă puteți, construiți,
Nu distrugeți!
09-10.11.2022
Mioara Laura Pârvu
139. Responsabilitate
Să te întorci la tine însuți,
În vremuri de restriște,
E un act de curaj
Și de responsabilitate.
Să nu încarci pe nimeni
Cu propriile tale probleme,
E o chestie,
Pe care am învățat-o
Mai de curând,
Dar niciodată,
Nu e prea târziu,
Nu-i așa?
După ce ți le-ai rezolvat
Tu singur problemele,
Doar cu Ajutor Divin,
Căci fără EL
Nimic nu se poate,
Atunci poți fi
Mândru de tine
Și-ți zici
Cu glas lăuntric
Și smerit:
"Mulțumesc Doamne,
Pentru ajutor!"
"Tu și cu mine, Doamne,
Facem o echipă imbatabilă!"
09.11.2022
Mioara Laura Pârvu
138. Bucuria
Bucuria vine din lucruri mărunte,
Făcute zilnic,
Cu precizia
Și perseverența
Unui metronom.
Bucuria se întreține greu
Și durează o secundă,
Deoarece nu avem
Știința menținerii ei
În timp și spațiu.
Noi, oamenii, știm multe,
Mai învățăm, ne informăm,
Cu toate acestea
Să păstrăm bucuria
Timp mai îndelungat,
Ne e foarte dificil.
Ce bine ar fi
Dacă ne-am însoți
Mult mai mult
Cu bucuria
Și cu sora ei, veselia,
În viața de zi cu zi.
Bine ai venit
Bucurie în sufletele
Și în viețile noastre!
07-08.11.2022
Mioara Laura Pârvu
137. Mă încăpățânez
Mă încăpățânez
Să visez,
Să cred în oameni,
În bunătatea lor,
Să nu văd ce-i urât
Și negativ în semenii mei,
Însă realitatea
Mă trage de urechi
Și mă obligă să observ
Ceea ce eu nu vreau.
Realitatea e foarte crudă
Pentru un suflet boem
Și sensibil ca al meu.
Eu sufăr mult
Pentru orice animal bolnav
Sau un biet copilaș,
Care este abuzat fizic ori psihic.
De ce trebuie să fiu
Invadată de imagini
Și gânduri distructive?
03-04.11.2022
Mioara Laura Pârvu
136. Steluță călăuzitoare
O, tu, steluță călăuzitoare
Ce ai apărut
Pe al nopții cer,
Fii binevenită
În a mea viață!
Te rog să-mi fii,
Lumina
De care am nevoie,
Pe cărările întortocheate
Ale vieții mele.
Te mai rog să-mi fii,
Nădejdea
De a merge drept,
Pe calea ce mi-a fost dată.
Steluță călăuzitoare,
Te implor să-mi fii,
Motorul
Care mă împinge
Spre fapte bune,
Și spre credință.
Aș mai avea încă o dorință,
Să-mi fii,
Înger păzitor
Și un suflet drag
Plecat dincolo,
Căci acolo locuiesc
Sufletele pure,
Nădăjduim, noi toți.
Să mă ocrotești
Și să-mi trimiți
Doar ce-i frumos,
Folositor și bun
Pentru mine.
Îți mulțumesc frumos,
Steluța mea călăuzitoare!
02-03.11.2022
Mioara Laura Pârvu
135. O rază de soare
O rază jucăușă de soare
M-a mângâiat blând
Și mi-a dat binețe
Dis-de-dimineață.
M-am trezit bine dispusă
Și cu chef de viață.
Apoi am văzut cele mai dragi chipuri,
Ale părinților mei
Și a familiei extraordinare,
Care îmi fac viața minunată
Și pentru care Îi mulțumesc
Bunului Dumnezeu
Și ÎL rog să-i țină sănătoși
Cât de mult timp consideră EL.
Eu, egoistă fiind, mi-aș dori
Ca ei să-mi fie alături
Cât mai mult timp.
O rază de soare
Îți schimbă imediat
Starea de spirit,
Ești mai vesel
Și, parcă, mai luminos,
Omule, frumos!
Raza mea de soare
Este o rază de nădejde
În Tatăl Ceresc,
Rază de speranță
Și de iubire
Pentru o lume mai bună!
02.11.2022
Mioara Laura Pârvu
134. Să vedem lumina
Ce e dincolo de ceață
Și întuneric?
Cu siguranță, este cer senin
Și lumină, nădejde, credință.
Curcubeul e mai frumos
Și mai strălucitor
După o furtună strașnică.
Când mergi pe cărări de munte
Întunecate și întortocheate,
Iar când vezi în depărtare un luminiș
Nu te bucuri?
Ba da, te asigur,
Că te simți mult mai în siguranță,
Mai încrezător în propriile forțe.
Să vedem lumina
Și să fim, noi înșine,lumină
Pentru cei din jur
E o bucurie pentru noi toți.
01.11.2022
Mioara Laura Pârvu
133. Să avem o zi minunată
Să avem o zi minunată,
În ciuda tuturor greutăților,
A vremurilor pe care le trăim,
Pare o anomalie,
O nerozie,
Pentru mulți dintre semeni.
Eu sunt ferm convinsă
Că Dumnezeu nu ne vrea
Triști și îngândurați.
EL nu vrea să-și vadă
Copiii Săi suferinzi.
Tatăl Ceresc ne dă încercări,
Tocmai pentru a învăța din ele
Și pentru a ne întări în credință.
Într-o lume, atât de agitată,
Cu atâtea complicații,
Și cu atât de multă suferință,
Ne putem permite luxul
Să ne rupem de realitate
Și să trăim frumos,
Măcar un pic,
În fiecare zi,
Până ajunge un mod de viață.
Să avem o zi minunată
În fiecare zi a vieții noastre!
31.10.2022
Mioara Laura Pârvu
132. Frunză albastră
Frunză albastră,
Din copacul multicolor
Al sufletului meu,
Știi tu oare că-n lume
Domină negativul?
Frunză albastră,
Tu nu ai voie să cazi
Și să mori ca celelalte frunze,
Căci tu reprezinți
Speranța, nădejdea,
Unicitatea în diversitate.
Frunză albastră,
Domnul Sfânt și cu tine
Îmi știți toate micile secrete,
Tu nu ai cum să dispari
De pe a ta rămurică,
Deoarece acolo e locul tău
Și nu mă poți lăsa singură,
Fără confidentă,
Tu ești specială pentru mine.
Frunză albastră,
Tu faci parte din copacul meu,
Din grădina mea secretă,
Dar pentru o secundă
Mi-a fost teamă
Că toamna s-a furișat
Și în sufletul meu,
Ceea ce ar fi fost grav.
În a mea grădină secretă
Sunt doar două anotimpuri,
Primăvara și vara.
Mai sunt și furtuni,
Ploi și zile cu nori,
Dar ele trec repede.
29.10.2022
Mioara Laura Pârvu
130. Să faci ceva bun
Să dai încredere,
Fără să ceri nimic în schimb,
Cât mai multor semeni
Ce au nevoie de ea.
Să-i faci pe mulți
Să prindă rădăcini,
Acolo unde nici ei înșiși,
N-ar fi crezut că vor prinde.
Să găsești motivație,
Acolo unde nimeni nu vede asta,
Nici măcar o clipă,
Chiar tu reușești.
Să oferi din preaplinul tău
Și să bucuri sufletele oamenilor,
Iar dacă faci asta
Să-ți dăruiești, în primul rând ție,
O împlinire sufletească,
E o adevărată minunăție.
Ce bine ar fi
Dacă am face ceva bun
Pentru lume și pentru noi!
15.10.202
Mioara Laura Pârvu
129. Să trăiești…
Să trăiești în armonie
Cu cei din jurul tău
Și cu tine însuți,
Este foarte dificil,
Într-o lume plină de negativ.
Să trăiești în liniște
Și în pace cu ceilalți semeni,
E o minune.
Să trăiești în fericire
Și în iubire,
Fără sentimentul de vinovăție,
Este tot mai greu.
Să trăiești după morala creștină,
Cu nădejde și credință
În Tatăl Ceresc,
Devine o încercare
Din ce în ce mai anevoioasă
De dus la îndeplinire.
13.10.2022
Mioara Laura Pârvu
128. O rază de…
Ori de câte ori zăresc
O rază de soare
Mă înveselesc instantaneu.
Când mă învăluie
O rază de lumină,
În întunericul vieții,
Mă umplu de nădejde
Și de încredere,
Că Dumnezeu nu mă lasă.
De câte ori percep
O rază de iubire,
Sufletul meu tresaltă de bucurie.
Atunci când văd
O rază de speranță,
Acolo unde nimeni nu vede asta,
Mă face să mă simt specială.
Când mă cucerește
O rază de optimism
Mă las dusă de ea,
Iar când mă cuprinde
O rază de melancolie
Nu o las să stea prea mult timp
În preajma mea.
Oare de ce n-am fi noi înșine
O rază de vioiciune
Și de bună dispoziție
Pentru cei din jurul nostru?
11.10.2022
Mioara Laura Pârvu
125. O inimă
O inimă imensă
De trandafiri speciali,
De un roz incredibil,
Fără spini,
Care nu mor niciodată,
Ți le-aș oferi în dar
Lume, dragă lume!
Dacă aș ști, că, tu, lume
Ai deveni mult mai frumoasă
Și mai bună,
Mi-aș dori să-ți dau
Această inimă.
Dragă lume,
Eu îți dăruiesc
Tot ce am mai prețios
Prin creația mea,
Iar dacă ai lua în considerare
Fiecare poem al meu,
Ca pe un trandafir deosebit,
Ți-am oferit deja buchetul meu.
De-ar fi mai mulți ca mine,
Cu siguranță,
Lumea ar fi altfel…
06-07.10.2022
Mioara Laura Pârvu
124. Numai iubirea
Numai iubirea ne dă puterea,
Dorința de a ne autodepăși
Și de a deveni mai buni
În tot ce facem.
Numai iubirea e cel mai bun,
Puternic, eficient
Și mai ieftin medicament.
Numai iubirea ne însoțește,
Este mereu cu noi
Și în noi,
Dar o căutăm tot mai des
În afara ființei noastre.
Ce bine ar fi
Să ne înconjurăm de iubire,
Să ne facem scut din ea
Și să nu lăsăm răul
Și răutatea să pună stăpânire
Pe al nostru univers,
Atât interior,
Cât și exterior.
Să fie învingătoare
Pentru totdeauna, IUBIREA!
Ce frumos și bine ar fi,
Dar și nerealist, nu?
Omul poate visa
Și dori o lume mai bună, nu?
03–04.10.2022
Mioara Laura Pârvu
Poemul meu,
Un curcubeu cu nuanțe,
Pe care nu le vezi la nimeni
În afară de mine.
Poemul meu,
Trăirea transformată
În veșnicie.
Poemul meu,
O îngenunchere a ființei umane
În fața lui Dumnezeu.
Poemul meu,
O clipă de magie,
De emoție pură și de meditație
Într-o lume gri.
Poemul meu,
Multă transpirație
Și o sclipire de divinitate.
Poemul meu,
O floare de colț
De pe muntele harurilor.
Poemul meu
E o trăire autentică,
La intensitate maximă,
Prin cuvânt,
Iar sufletul îmi devine
O călimară specială
Pentru o peniță
Îmbibată în dragoste.
Poemul meu
E o zbatere de gând
Ce se materializează
Într-un șir de vorbe,
Uneori reușit,
Alteori mai puțin inspirat,
Însă toate cu imensă iubire
Și multă credință.
Poemele mele
Se vor a fi
Un modest omagiu adus
Bunătății, frumuseții
Și candorii
Din ființa umană.
28.09 - 03,10.2022
Mioara Laura Pârvu
119. Sămânță de idee
Când ai semințe de idei
Pune-le la încolțit
În pământul roditor
Al sufletului tău,
Apoi îngrijește-le
Cu multă dăruire,
Credință și dragoste,
Răbdare și pace sufletească,
Inocență și bunătate,
Nădejde și blândețe,..,
Ai să vezi că rodul lor
N-o să întârzie să apară,
Dar nu fi egoist,
Împarte cu toată lumea
Producția ta bogată de idei.
Vei constata, cu siguranță,
Că în timp ai ajutat
Foarte mulți oameni,
Direct sau indirect.
Ce bucurie mai mare
Îți dorești, suflete frumos,
Decât să poți
Da o mână de ajutor
Unui semen fără speranță!
24.09.2022
Mioara Laura Pârvu
118. Cuvintele
Cuvintele tale zboară,
Ele pot face foarte mult bine,
Dar și enorm de mult rău,
Acestea nu le poți întoarce,
Asemenea clipelor,
Care devin trecut,
Și acolo rămân.
Cuvintele zidesc
Sau dărâmă.
Ele mângâie
Și alină suflete
Ori rănesc
Și devastează inimi.
O dată spuse
Cuvintele rămân acolo
Și te pot urmări
Pentru un timp.
Omul dă putere
Și valoare cuvântului.
Uneori el doare mai tare,
Decât orice gest.
Cuvintele spuse,
Sunt efemere,
Însă ele pot avea
Efect pe termen lung.
Ar fi minunat,
Dacă am acorda
O mai mare atenție
La cuvinte,
În toate circumstanțele.
19-20.09.2022
Mioara Laura Pârvu
117. Bucuria…
Bucuria unui prim zâmbet
Sau al întâiului cuvânt,
Al copilului către părintele lui,
Nu poate fi exprimat
Prin cuvinte.
Bucuria și emoția
Răsăritului de soare
La malul mării,
Este de neegalat.
Bucuria de a dărui
Ceva făcut de tine,
Cuiva foarte drag,
Nu poate fi asemuit
Cu niciun diamant.
Bucuria de a trăi frumos,
Cu suflet inocent,
În armonie cu tot și toate
Și cât mai simplu cu putință,
Într-o lume atât de complicată,
E cel mai valoros cadou,
Pe care un om și-l poate face.
Bucuria de a ne duce viața
În liniște și pace,
Cu Dumnezeu alături,
Noi nici nu conștientizăm
Cât de norocoși suntem.
Bucuria merită experimentată
Moment de moment,
Zi de zi,
Căci durează atât de puțin.
17.09.2022
Mioara Laura Pârvu
115. Despre stele
Stelele m-au fermecat
De foarte mică,
Nu-mi plăcea întunericul,
Dar iubeam să privesc
Micuțele luminițe de pe cer,
Însă nu înțelegeam
Unde dispăreau ziua.
Îmi imaginam
Un Făt Frumos
Și cu ajutoarele lui,
Ce se luptau
Cu mai mulți balauri,
Pentru fiica Soarelui,
Care s-a îndrăgostit
De acel tânăr,
Cu părul de aur
Și viteaz cum nu s-a mai văzut.
Soarele nu vroia ca fiica lui
Să plece de la castel,
După acel băiat.
Când Prințesa plângea,
Lacrimile ei se transformau
În stele pe bolta cerească.
Când erau înnorat,
Îmi spuneam
Că tata se supăra pe fiica lui,
Pentru mici năzbâtii,
Trimitea norii.
Când ploua,
Îmi ziceam că amândoi
Erau extrem de înfuriați,
Iar când se împăcau
Apărea frumosul curcubeu.
Când cerul era senin
Și tatăl și fiica
Erau foarte veseli,
De aceea soarele strălucește
Și noi suntem mai fericiți.
Stelele mă captivează și acum,
Le caut în fiecare seară,
Când ele își fac apariția.
Aceasta a fost povestea mea
Despre stele.
10-15.09.2022
Mioara Laura Pârvu
114. Sfântă Cruce
Sfântă Cruce, te rog,
Fii cu mine
Tot timpul călătoriei mele
Pe pământ!
Sfântă Cruce,
Apără-mă de rău
Și mă păzește întotdeauna!
Sfântă Cruce,
Fii armă și scut
Pentru toți creștinii!
Sfântă Cruce,
Altar și dătătoare de viață,
Fă-ne mai puternici!
Sfântă Cruce,
Fii baston,
Pentru cei care nu au sprijin
Și fii îndreptător,
Pentru cei neascultători!
Sfântă Cruce,
Dă-ne înțelepciune azi
Și în veci!
Amin!
14.09..2022
Mioara Laura Pârvu
113. 11.09.2001
În 11 septembrie 2001 teroarea, frica și nesiguranța au pus ghearele pe viețile noastre. Pentru totdeauna aveam să constatăm, dacă suntem sinceri cu noi.
Atunci o imagine avea să mă marcheze pe veșnicie, când un bărbat se arunca pe geamul de la un etaj superior din unul dintre Turnurile Gemene, în căutarea salvării sale, doar că el nu avea aripi. Au urmat și alte imagini asemănătoare, dar impactul primei secvențe, a fost devastator pentru mine. Atunci am simțit că mi-a murit sufletul pereche. Au mai venit și alte imagini terifiante care m-au marcat, dar ele s-au atenuat cu timpul.
Durerea, teroarea, frica și nesiguranța vor rămâne, acolo undeva, bine ascunse în memoria celor care au trăit acele evenimente groaznice pe propria piele. După aceea, lumea n-a mai fost la fel.
O rugăciune, o lumânare și un gând pios pentru toți cei care au pierit pe 11 septembrie 2001. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Săgețile de fier
Au pătruns
În inima lumii
Și au lăsat
În urma lor,
Doar lacrimi,
Tristețe
Și teroare.
11-13. 09.2022
Mioara Laura Pârvu
112. Ține-te bine…
Ține-te bine, amice,
Drumul tău
E plin de dealuri,
Poate și munți abrupți,
Dar și de văi line.
Ține-te bine, prietene,
Căci viața trece
Ca un tren de mare viteză,
În care dacă nu te urci
Atunci când acesta se oprește
În halte și în gări,
Iar de nu-l prinzi,
Tu ai de pierdut.
Ține-te bine, creștinule,
De cârja credinței,
În calea ta vei întâlni
Foarte multe primejdii
Și vei avea mare nevoie de ea.
Ține-te bine, iubitule,
Căci viața e mult mai frumoasă
În doi ori în trei sau în patru.
Iubirea este acel sentiment,
Care îți dă puterea să faci minuni.
Ține-te bine, partenerule,
Deoarece viața însăși constă
În mai multe parteneriate
Între noi, ca indivizi, și societate,
Ba chiar și între noi și noi.
Ține-te bine, omule,
Să fii ancorat în realitate,
Dar să nu te lași dominat de ea,
Dă–ți voie să fii fericit
Măcar pentru câteva minute
În fiecare zi,
Pasiunile nu le omorî,
Nici visele, nici dorințele,
Fii tu însuți
Cu bune și cu rele!
10-11.09.2022
Mioara Laura Pârvu
111. Suflet candid
Suflet candid, bună dimineața! Te-ai deșteptat din somnul cel odihnitor de peste noapte! Foarte bine! Acesta este primul semn că Domnul Sfânt ți-a dat încă o zi, un Dar neprețuit, nu-l irosi, suflet candid!
Cel dintâi lucru pe care ar fi bine să-l faci este să-i dai slavă Tatălui Ceresc, deoarece te-a trezit sănătos, voios ar trebui să fii, că ți-a oferit o nouă zi în care poți să faci lucruri frumoase, pentru tine și pentru alții. Așadar, suflet candid, să te apuci orice lucru cu o rugăciune, apoi cu un zâmbet larg să începi, dar nu înainte de a-ți face semnul crucii, atât pentru că te apără de rău, cât și că îți dă un spor incredibil. Smerenia să te însoțească întotdeauna și să fii gata de ajutor. Să împarți bucurie, încredere, răbdare, nădejde, putere, lumină și liniște în jurul tău. Într-un cuvânt, fii generos, suflet candid, chiar dacă unii te cred naiv sau prea visător, tu continuă să fii Om mărinimos!
Atâta timp cât faci ceva din plăcere și cu pasiune, nu vei simți când au trecut orele și nici efortul depus nu-l vei percepe ca pe o energie pierdută, ci dimpotrivă, te umpli de entuziasm și încredere de sine.
Suflet candid, nu lăsa, să-ți inunde viața, bunurile materiale și să-l lași pe Dumnezeu pe ultimele locuri în prioritățile tale și apoi te întrebi, te plângi că nu-ți merg lucrurile din plin.
Suflet candid, îți doresc să ai o viață așa cum ți-o dorești, să faci ce-ți place, să nu uiți că Domnul Sfânt are grijă de tine și fă tot posibilul să realizezi lucruri minunate în fiecare zi!
Să fii binecuvântat de Dumnezeu, suflet candid!
09.09.2022
Mioara Laura Pârvu
Mi-aș dori să fiu azi
O florăreasă,
De trandafiri curcubeu,
Fără spini,
Cu o corolă bogată,
Spectaculoasă, unică,
Ce nu mor niciodată.
Ea știe toate secretele
Și nevoile lor.
Trandafirii mei
Sunt dependenți de iubire,
Numai dacă îi mângâi,
Ei se deschid,
Iar dacă ai grijă,
Ei înfloresc.
Ca să rămână corola deschisă
Aceștia vor să fie tratați
Cu multă delicatețe.
Ei se hrănesc cu nădejde,
Credință, speranță
Și entuziasm.
Eu vă pot dărui
Un trandafir curcubeu
În schimbul unui gând bun
Și un zâmbet din inimă.
03.09.2022
Mioara Laura Pârvu
106. Când iubești
Când iubești,
Ești mai luminos,
Mai voios,
Mult mai generos
Și mai inimos.
Când iubești,
Înflorești,
Ești visător
Și încrezător.
Când iubești,
Parcă ai aripi,
Te crezi supererou
Ce are extra puteri.
Când iubești,
Nu simți nimic
Ca fiindu-ți un efort.
Când iubești,
Abia aștepți să te întâlnești,
Să o zărești, măcar,
S-o ții de mână,
Să-i furi un sărut…
Când iubești,
Totul pare posibil,
Deși uneori, e de nerealizat.
29.08.2022
Mioara Laura Pârvu
103. Un delfin
Doamne, cât de mult,
Mi-aș dori să fiu
Un delfin salvator,
Care să poată
Purta la mal
Și să le dea
Încă o șansă,
Tuturor celor care,
Dintr-un motiv sau altul,
Sunt pe punctul de a se îneca.
Ce mult mi-ar plăcea
Să aduc zâmbetul,
Nădejdea și speranța
În sufletul și pe chipul
Semenilor mei.
Și ca simplu om
Pot face asta
Prin menirea,
Pe care fiecare dintre noi,
O are de la Dumnezeu.
26.08.2022
Mioara Laura Pârvu
