Stau în fața unei coli imaculate,
nu-mi vine nimic frumos
și mobilizator în minte.
E un gol imens.
Cuvintele nu mai curg fluid
și coerent pentru moment.
Mă uit afară
și observ
jocul năzdrăvan,
al soarelui cu norii,
al luminii cu întunericul.
Păsărelele ciripesc vesele,
parcă vor să-mi transmită
un mesaj optimist.
Viața merge mai departe
indiferent de stările noastre.
Noi suntem trecători,
iar faptele vor fi uitate
o dată cu trecerea timpului,
rămâne doar amintirea
în rândul celor dragi,
cu toate că și ea se estompează.
Ceea ce depășește
patina timpului sunt:
urmașii,
care îți duc numele
și amintirea mai departe,
faptele deosebite,
care sunt consemnate,
și, pentru cei norocoși,
care au darul scrisului,
creația lor,
ce se păstrează vie,
ca mărturie a trecerii lor
prin această lume.
11-12.07.2023
Mioara Laura Pârvu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu