166. Dorințele unei visătoare  

Mi-aș dori să fiu o umbrelă,

Care să vă protejeze 

De ploaia rece a indiferenței

Și a însingurării printre oameni.

De asemenea, aș vrea să fiu

Un soare,

Ce vă încălzește 

Și vă înveselește sufletele

Cu razele lui jucăușe 

Într-o dimineață senină de vară.

Mi-ar surâde ideea 

Să mă transform într-un râu

Ce are o cădere spectaculoasă,

Uimitoare

Și unică

Pentru a bucura lumea

Care vine să-l admire.

Ce bine ar fi,

Ne-am însuși de la el

Perseverența

Și încăpățânarea

De a depăși orice obstacol

În calea lui.

Mi-ar plăcea să fiu

Perla perfectă,

De un azuriu nemaivăzut,

Care stă bine ascunsă 

În a sufletului cămăruță

Și să nu fie văzută,

Doar de cel ce cercetează

Cu ardoare și cu râvnă 

Această unică perlă

A cunoașterii 

Și a rafinamentului,

A unicității

Și a ingeniozității,

Din tine, omule drag.

Toate lucrurile 

Bune și frumoase

E firesc să facă parte 

Din dorințele unei visătoare 

Care își propune 

Inconștient, ori voit

Să schimbe lumea

În felul ei. 

Dacă ne-am strânge 

La un loc 

Mai multe astfel de ființe, 

Cu siguranță,

Lumea ar fi altfel.

16-23.03.2023

Mioara Laura Pârvu