147.  În sufletul meu

Când sufletul e melancolic

Și e măcinat de griji, 

Incertitudini și multe  gânduri, 

Nici creațiile nu pot fi altfel. 

Pe cerul sufletului meu 

Sunt acum nori negri, 

Care alungă veselia, 

Optimismul și încrederea. 

Simt nevoia să îngenunchez

În catedrala sufletului meu 

Și să mă rog smerit 

Lui Dumnezeu, 

Ca să treacă 

Cât mai repede, 

Perioada aceasta grea, 

Vremea asta rea. 

Să domnească în sufletul meu

Din nou veselia, 

Optimismul și încrederea 

Pentru un timp nelimitat, 

Desigur, cu îngăduința

Tatălui Ceresc.

Doamne, Doamne,

Te rog mult, ajută-mă! 

22-23.11.2022

Mioara Laura Pârvu