145. Ce pot face… 

Stând cuminte  

Pe patul suferinței mele, 

Trimit iubire, 

Optimism 

Și încredere, 

Celor care au nevoie, 

Mai mare de ea, 

Pe care Dumnezeu 

A pus-o în mine. 

Doar atât pot să fac, 

Eu singură, 

Fără ajutor. 

A! Mai pot să mă rog

Pentru toți cunoscuții, 

Dar și pentru cei 

Mai puțin norocoși. 

Să nu o luați ca pe o laudă, 

Ci ca fapt obișnuit, vă rog! 

Aa! Și mai pot zâmbi, 

Din toată ființa mea, 

Tuturor oamenilor, 

Care îmi calcă pragul. 

Pot privi 

Un răsărit de soare,

Extraordinar, 

Tot din camera mea. 

Aaa! Mai pot gândi frumos

Despre lume și viață, 

Despre oameni… 

Ce mai pot face singură, 

E să creez 

Și să creionez lumea

În care eu aș vrea 

Să trăiesc! 

17–18.11.2022

Mioara Laura Pârvu