137.  Mă încăpățânez 

Mă încăpățânez    

Să visez, 

Să cred în oameni, 

În bunătatea lor,

Să nu văd ce-i urât 

Și negativ în semenii mei,

Însă realitatea 

Mă trage de urechi 

Și mă obligă să observ 

Ceea ce eu nu vreau. 

Realitatea e foarte crudă 

Pentru un suflet boem

Și sensibil ca al meu. 

Eu sufăr mult

Pentru orice animal bolnav 

Sau un biet copilaș, 

Care este abuzat fizic ori psihic. 

De ce trebuie să fiu 

Invadată de imagini 

Și gânduri distructive?

03-04.11.2022

Mioara Laura Pârvu