89.  Poveste melancolică 

În sufletul meu,

Acum este multă melancolie 

Și, poate, am pus

Prea devreme lacătul 

Pe poarta inimii mele.

Bucuria și veselia

Par că nu pot intra,

Cel puțin, nu acum.  

În palatul meu e 

O liniște înspăimântătoare. 

În grădina secretă,

Nimic nu mișcă,

Totul pare înmărmurit. 

Trandafirul a fost surprins,

Într-o poziție ușor îndoită

De la un vânticel 

Care a adiat mai demult.

Pe cerul sufletului meu 

Sunt câțiva nori groși 

Și foarte, foarte negri,

Care aduc furtuna. 

Ar fi minunat

Să găsesc cheia porții 

Și bagheta magică 

Pentru ca povestea mea, 

De azi,

Să se termine fericit. 

18.07.2022

Mioara Laura Pârvu