Uimire, nostalgie...

Cu uimire constat

Că a fost jumătatea

Lunii Iunie,

Doamne, Doamne,

Când a trecut,

Eu nu pot să cred, așa ceva.

Timpul zboară

Cu o repeziciune uimitoare!

Odată cu timpul

Ne trecem și noi...

Nici nu știu când s-au scurs

Primele zile de vară,

Așa de răcoroase

Și de ploioase au fost,

Zici că suntem

La începutul toamnei

Nicidecum în vară...

Oare unde sunt

Verile de altădată?

Le-a mâncat lupul

Cel rău și flămând,

Ori noi ne-am schimbat

Într-atât de mult

Încât suntem alți oameni?

Nu cunosc răspunsurile

La întrebările de mai sus,

Însă știu că m-a cuprins

O uimire

Amestecată

Cu o nostalgie...

16-17.06.'20