Nițică filozofie

Nefericirea noastră

Nu ne lasă

Să vedem frumusețea

De pe muntele

Chemat viață.

Ea ne împiedică

Să mergem pe traseele line,

Luminoase și frumoase

Ale vieții.

Mă întreb și eu

De ce compar

Viața cu un munte?

Sinceră să fiu

Nu știu exact.

Poate că iubesc

Prea mult muntele

Sau poate că eu văd viața

Ca pe un permanent urcuș.

Viața mea e un cumul

De coborâșuri

Și urcușuri,

Depinde de zi,

În unele ajung în prăpastie,

În altele ating un vârf.

De aceea îmi place

Să mă compar

Cu un alpinist

Care deși julit

Și cu rucsacul atârnând,

Se bucură de orice pas.

Orice mică victorie

E foarte importantă

Pentru oricine,

Dar, în special, pentru mine.

Și uite-așa am făcut

Nițică filozofie.