Altețea Sa, Primăvara

O domniță gingașă,

Jucăușă și zglobie,

De la o vreme vrea

Să ne arate

Că ea chiar a venit

Pentru noi,

Iar noi o ignorăm,

Nu-i dăm importanță

Fiind împovărați

De griji, de temeri,

De nevoi...

Ea întotdeauna vine

Cu renașterea naturii,

Cu ciripit de păsărele,

Cu zile însorite și călduțe,

Cu multă veselie,

Optimism și încredere,

Cu o credință puternică

Putând trece peste orice.

După ea oftăm și visăm,

Încă din toamnă,

Ne punem dorințe,

Facem multe planuri,

Iar când ea apare

Uităm de toate

Cele propuse anterior

Și ne lăsăm vrăjiți

De frumusețea ei

Care nu poate fi tăgăduită.

Orice am zice,

Oricât am contesta,

Ea reprezintă

Un nou început.

Această domniță

Atât de capricioasă și timidă,

Dar și atât de puternică

Și de tenace,

Este anotimpul meu iubit,

Altețea sa, primăvara !