Excursie cu aerostatul

Azi vreau să evadez din propria-mi ''celulă de lux'', adică din camera mea. Vreau să simt ''aerul tare al înălțimilor'', al libertății. Așadar, am pornit în excursia cu aerostatul. Mă ridic încet, încet de la pământ. Îmi pun ocheanul și privesc fascinată la miracolul vieții ce-și urmează cursul firesc. Văd tot soiuri de păsărele de diferite culori și mărimi pe crenguțele copacilor abia înmuguriți. Ele ciripesc ca într-un cor bine armonizat, care-mi doresc, parcă o călătorie plăcută. Puțin mai încolo observ o căprioară cu un botic catifelat, potolindu-și setea dintr-un fel de mic lac. Urmărind firul de apă, am descoperit o fabuloasă cascadă, a cărei cădere m-a uluit. Pe o stâncă mai în jos, am zărit un copăcel mic, plăpând și totuși atât de puternic, parcă ar fi fost un bonsai. Mergând mai departe cu privirea, am văzut un câmp de maci roșii alături de multe alte floricele, sub unduirea vântului părea un ireal tablou pictat de Măria Sa, Natura. O mulțime de fluturi multicolori, mămăruțe, greierași și alte gâze își continuau liniștite viața lor. Aș mai fi zăbovit o vreme acolo, când, deodată, o '' boare de vânt'' mi-a mișcat aerostatul în care credeam eu că mă aflu, întrerupându-mi visul cu ochii deschiși. De fapt, tot timpul acesta, eu am stat pe patul meu, în camera mea și mi-am imaginat o excursie cu aerostatul.