Despre lună
Misterioasa lună
Din totdeanua m-a atras
Și m-a contrariat
În același timp.
Când eram copil
Și o vedeam
Așa strălucitoare
Mi-o imaginam
Ca pe o zână
Cu trup invizibil,
Cu păr bălai în vânt
Și un chip
Pe care nu orice muritor
Poate să-l vadă.
Îmi mai ziceam
Că e atât de timidă,
Încât se ascunde
După un văl fermecat.
M-am întrebat
Și de ce uneori
O vedeam spre seară,
Și nu când era noapte.
Îmi răspundeam că poate
Se îndrăgostise
De Făt-Frumos
Și fugea din palatul
Unde a fost ținută prizonieră
De către Zmeul cel Rău,
Iar uneori reușea,
Alteori nu,
Să scape de străjerii
Care o păzeau.
Basmul meu s-a terminat
Și v-am spus povestea mea
Despre lună !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu