Amintiri, amintiri...

De mică îmi plăceau

Râurile și cascadele

Și de câte ori era posibil

Îl rugam pe tata să oprească

Pe marginea drumului

Ca să-mi caut în râu

Pietricica mea cu sclipici.

Uneori o găseam,

Alteori nu.

Doamne, ce chiote

Și ce râsete erau

Când ne stropeam cu apă,

Iar mama ne dojenea puțintel,

Apoi lua și ea parte

La bucuria noastră.

Mersul prin rouă

Dis-de-dimineață cu tata,

Răsăritul de soare

Pe prispa cabanei

În bratele ocrotitoare ale mamei,

Mersul în cârcă

Sau pe umeri cu fratele meu

Pe căile nebătătorite ale muntelui,

Apariția misterioasă a lunii

Pe cerul blue ciel ireal

Pe care-l admiram

De pe păturica mea

Sunt alte amintiri frumoase.

Din totdeauna am iubit,

Îl iubesc și voi iubi

Greu accesibilul,

Dar fascinantul munte.

Timpul și viața trec

Ce rămân, însă,

Sunt doar ele,

Amintirile !